|
|||||||
|
|
|
|||||
|
|
|||||||
ANEXA
2
Marturii ortodoxe privind erezia
ecumenista
1. Canonul 10 al Sfintilor Apostoli - „Daca cineva s-ar ruga, chiar si în casa cu cel afurisit (scos din comuniune) acela sa se afuriseasca.'"
2. Canonul 45 al Sfintilor Apostoli - „Episcopul, presbiterul sau diaconul, daca numai s-ar ruga impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca, iar daca le-a permis acestora sa savârseasca ceva ca si clerici (sa savîrseasca cele sfinte), sa se cateriseasca."
3. Canonul 46 al Sfintilor Apostoli - „Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim sa se cateriseasca. Caci ce întelegere poate sa fie între Hristos si Veliai? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?"
4. Canonul 64 al Sfintilor Apostoli - „Daca vreun cleric sau laic intra în sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca sa se roage, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca."
5. Canonul 6 al Sinodului V local de Ia Laodiceea (343) - „Nu este îngaduit ereticilor a intra în casa lui Dumnezeu daca staruie în eres."
6 Canonul 32 al Sinodului V local de la Laodiceea - „Nu se cuvine a primi binecuvântarile ereticilor, care sunt mai mult absurditati decât binecuvântari."
7. Canonul 15 al Sinodului al Noualea din Constantinopol (861) „Cei ce propovaduiesc public eresul sau îl învata în Biserici, sa fie îndepartati de comuniunea cu credinciosii si afurisiti, ca unii ce fac schisma si sfarâma unitatea Bisericii."
8. Din cuvântul Sinodului al VII-lea Ecumenic (Niceea,
787)
„Sa nu faceti nici inovatie, nici omitere în Predania
pe care am pazit-o cu evlavie pâna acum. Deoarece toti câti s-au
pastrat înlauntrul Sfintei Biserici Universale, nu au primit nici adaosuri,
nici omiteri. Si cu mare pedeapsa va fi condamnat cel ce va face fie adaugiri,
fie omiteri."
9. Sinodul de la Constantinopol din anul 1724 „Cei care vor dezerta de la Ortodoxie si vor parasi parintestile si dreptele dogme ale credintei si Predaniile obstesti ale Bisericii si vor decadea si se vor îndeparta cu inovatii si cu credinte absurde si cu obiceiuri eterodoxe si vor falsifica si vor maslui adevarul Ortodoxiei, acestia nici nu mai sunt, nici nu se mai numesc crestini cu adevarat, ci se taie si se despart de totalitatea madularelor Bisericii si a crestinilor, ca niste eterodocsi si inovatori si se izgonesc afara din sfântul staul ca niste oi râioase si madulare putrede."
10. Anatema împotriva ecumenismului a Sfântului
Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei
„ANATEMA celor ce ataca Biserica lui Hristos învatând
ca Biserica Sa este împartita în asa-zise „ramificatii" ce
se deosebesc în doctrina si în felul de viata, sau ca Biserica nu
exista vizibil, ci va fi formata în viitor când toate „ramificatiile"
- sectele, denominatiunile si chiar religiile - vor fi unite într-un singur
trup, si care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de cele ale ereticilor,
ci spun ca botezul si euharistia ereticilor sunt eficace pentru mântuire,
prin urmare, celor ce cu buna-stiinta sunt în comuniune cu acesti eretici
înainte mentionati sau celor ce sustin, raspîndesc sau pazesc erezia
lor ecumenista sub pretextul dragostei fratesti sau al presupusei uniri a crestinilor
despartiti, sa fie Anatema!"
Data de Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Vancouver - Canada, august 1983, iscalita de toti episcopii, spre a fi adaugata la sfîrsitul anatemelor din Credinta Ortodoxiei, si pomenita mereu în prima Duminica a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei.
11. Avva Pamvo, sec.V: „Ca iata iti zic tie fiule, vor veni zile când vor strica crestinii cartile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si ale dumnezeiestilor Prooroci, stergând Sfintele Scripturi si scriind tropare si cuvinte elinesti. Si se va revarsa mintea la acestea, iar de la acelea se va departa. Pentru aceasta Parintii nostri au zis: „Cei ce sunt în pustia aceasta sa nu scrie vietile si cuvintele parintilor pe pergament, ci pe hârtii, ca va sa stearga neamul cel de pe urma vietile parintilor si sa scrie dupa voia lor, fiindca mare este necazul ce va sa vina." Si i-a zis lui fratele: „Asadar se vor schimba obiceiurile si asezamintele crestinilor si nu vor fi preoti în biserica sa faca acestea?" Si a zis batrânul: „In astfel de vremuri se va raci dragostea multora si va fi necaz mult. Napadirile pagânilor si pornirile noroadelor, neastâmparul împaratilor, desfatarea preotilor, lenevirea calugarilor. Vor fi egumeni nebagând seama de mântuirea lor si a turmei, osârdnici toti si silitori la mese si gâlcevitori, lenesi la rugaciuni si la clevetiri grabnici, gata spre a osândi vietile batrânilor si cuvintele lor, nici urmându-le, nici auzindu-le, ci mai vârtos ocarându-le si zicând: De-am fi fost si noi în zilele lor ne-am fi nevoit si noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de fetele celor puternici, judecând judecati cu daruri, nepartinind pe cel sarac la judecata, necajind pe vaduve si pe sarmani chinuindu-i. Va intra înca si în norod necredinta, curvie, urâciune, vrajba, zavistie, întarâtari, furtisaguri si betie." Si a zis fratele: „Ce va face cineva în vremile si anii aceia?" Si a zis batrânul: „Fiule în acele zile cel ce îsi mântuieste sufletul sau mare se va chema în împaratia cerurilor." (Patericul Egiptean, pg. 209 cuv. 15)
12. Sfântul Preacuvios Isidor Pelusiotul (n.360) "Acei care cuteaza sa scoata sau sa adauge ceva la, cuvintele inspirate de Dumnezeu, sufera de o boala sau alta: ori nu cred ca Dumnezeiasca Scriptura a fost dictata de Duhul Sfânt, ceea ce îi arata necredinciosi, ori se cred mai întelepti decât Sfantul Duh, si asta înseamna ca sunt smintiti" (Migne 78 A)
13. Sfântul Efrem Sirul (+379) „Vai acelora care
se întineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc
Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei câti murdaresc sfânta credinta cu
eresuri sau încheie vreo întelegere cu ereticii!
Atunci, la a doua venire a Domnului, se va cere de la fiecare
din noi marturisirea credintei si unirea Botezului. Si daca am pastrat credinta
curata de orice eres si pecetea nestearsa si haina neîntinata... Se cuvine
ca toti cei ce se apropie de Dumnezeu si vor sa se învredniceasca vietii
celei vesnice, sa pazeasca mai înainte de toate Credinta Ortodoxa neîntinata.
Dar nu trebuie sa fie tradata nepretuita comoara a credintei nici în schimbul
dobândirii vreunei vrednicii, nici pentru lingusirile ocârmuitorilor,
nici pentru a evita frica de ei."
„Cuvine-se deci, sa dispretuim orice osteneala pentru dreapta
marturisire a Domnului nostru Iisus Hristos... Sa fugi de purtarea familiara
fata de schismatici si eretici! Mai mult, sa te feresti de erezia acelora care
Il despart în doua pe unicul nostru Domn Iisus Hristos! Acestia cred în
chip contrar celor 318 Sfinti Parinti care s-au întrunit la Niceea."
„Pe eretici, ca pe niste blasfemiatori si vrajmasi ai lui
Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci câini si lupi si porci si
antihristi, dupa cum zice Domnul: Nu dati cele sfinte câinilor! (Matei
7:6). Si Ioan zice ca multi antihristi s-au aratat (I loan 2:18). Pe acestia
deci, nu se cuvine sa-i iubim, nici sa ne întretinem cu ei, nici sa ne
rugam împreuna cu ei, nici sa mâncam împreuna, nici sa-i primim
în casa, nici sa-i salutam, ca sa nu ne facem partasi faptelor lor celor
viclene."
„Pacatul fara iertare e fapta care se îndreapta împotriva
Duhului Sfânt si pacatele tuturor ereticilor, pentru ca au blasfemiat
si blasfemiaza pe Duhul Sfânt. Acestora nu li se va ierta pacatul nici în
viata aceasta, nici în viata ce va sa fie, pentru ca s-au opus lui Dumnezeu
însusi, de la Care se da izbavirea."
14. Sfântul Vasile cel Mare (+380) „Vadita necredinta
a ereticilor ne vatama putin. Cu toate acestea, cei ce poarta piele de oaie
si se prezinta pe dinafara cu chip pasnic, sfâsie dinauntru oile cele
întelegatoare ale lui Hristos si vatama mult, înselîndu-i
pe cei mai simpli. Acestia sunt mai periculosi si greu se apara cineva de ei.
Ce lucru îndraznet nu au facut acesti înnoitori? Din aceasta pricina,
i-a despartit Biserica si s-au rupt de ortodocsi si au facut
mincinoasa adunare... Totusi, trebuie sa cunoasteti ca, prin harul lui Dumnezeu,
nu sunteti singuri, ci aveti pe multi împreuna cu voi care apara Ortodoxia
Sfintilor Parinti, care au alcatuit la Niceea evlavioasele dogme ale Credintei."
„Una este crima care se pedepseste acum cu asprime: nepazirea
Predaniilor Parintilor. Sa ne luptam pâna la sfârsit ... nu pentru
bani, nu pentru slava... ci pentru a dobândi de obste comoara credintei
sanatoase si sa ramânem luptându-ne.
15. Sfântul Grigorie Teologul (+389) „Unde este evidenta necredinta, trebuie sa preferam mai bine focul si sabia si situatiile critice si mâinile tiranilor - si toate cu daruire - decât sa luam parte la aluatul pacatului si sa ne unim cu cei care bolesc în credinta... De mii de ori este mai buna dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credinte ortodoxe decât pacea, când aceasta este unita cu patimile."
16. Sfântul Ioan Gura de Aur (+ 407) „Daca cineva contraface macar o mica parte a chipului regelui pe moneda regala, în felul acesta o falsifica; la fel si în credinta cea adevarata, acel care va schimba chiar cât de putin în ea, o vatama pe toata. Caci daca, pe de o parte, dogma este rastalmacita, si înger de ar fi, sa nu-l credeti. Nimic nu foloseste viata virtuoasa, daca credinta nu este sanatoasa."
„Daca episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si înger din cer de-ar fi. Cel care doreste mântuire personala, cel care vrea sa fie un adevarat fiu al Bisericii Ortodoxe, acela cauta la corabia lui Noe scapare de potop. Cel care are teama de trasnetul strasnic al anatemei, care omoara sufletul si trupul, acela sa ia asupra-i dulcele jug al dogmelor Bisericii lui Hristos, sa-si îmblânzeasca îndaratnicia cugetului sau, cu ajutorul legilor bisericesti si sa se supuna în toate maicii sale - Biserica... Dupa mine, pacea nu este aceea care se tine pe saluturile si mesele comune fara rost, ci pacea întru Dumnezeu este cea care vine de la unirea duhovniceasca. Multi distrug astazi tocmai aceasta unire, când, dintr-o râvna nechibzuita, neluând în seama hotarârile noastre si dând mai multa importanta celor iudaice, socotesc pe iudei drept învatatori care merita o încredere mai mare decât Parintii nostri."
17. Sfântul Chirii al Alexandriei (+444)
„Daca cineva schimba ceva în sfintele si dumnezeiestile dogme
patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luam drept clarviziune, ci drept crima
si abatere de la dogma si pacatuire împotriva lui Dumnezeu."
„Atunci se mareste numele pacii, când nu ne vom împotrivi
parerilor Sfintilor, nici nu vom faptui împotriva hotarelor acelora."
(Migne, PG 68-77)
18. Sfântul Maxim Marturisitorul (+662) „A tainui cuvântul adevarului înseamna a te lepada de el. Bine este sa traim în pace cu toti, dar numai cu aceia care cugeta aceleasi despre buna credinta ortodoxa. Si este mai bine sa ne razboim, atunci când pacea lucreaza conglasuirea catre rau." (Vietile Sfintilor din greaca, 21 ianuarie)
19. Sfântul loan Damaschin (+749) „ Sa ne pazim
cu toate puterile noastre sa nu primim împartasire de la eretici, nici
sa le-o dam acestora..., ca sa nu ne facem partasi relelor lor credinte si pentru
a nu fi condamnati împreuna cu ei."
„Auziti popoare, semintii, limbi, barbati, femei si copii,
cei mai mari, cei mai tineri si pruncii, sfântul neam al crestinilor!
Daca cineva va învata, în afara acestora pe care le-a primit Sfânta
Biserica Soborniceasca, de la Sfintii Apostoli, de la Parinti si de la Sinoade,
sa nu-l ascultati, nici sa primiti sfatul sarpelui, dupa cum l-a primit Eva
si a cules moarte. Si chiar daca v-ar învata un înger sau un împarat
în afara acestora pe care le-ati primit, astupati-va urechile." (Stupul
Ortodox, 1999)
20. Sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolului (+806) „Sa aducem aici în mijloc cartile distinsilor Sfinti Parinti, ca sa le ascultam. Si din acestea sa extragem si sa adapam fiecare dintre noi turma noastra..., deoarece hotarele pe care le-au asezat Parintii nostri nu se muta; ci, dupa ce am învatat Predania apostolica, sa pazim Predaniile pe care le-am primit."
21. Sfântul Teodor Studitul (+826) „Atunci când
Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e
vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor?
Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia îsi
câstiga existenta? ... Nu am nici cadere, nici vreun interes în
chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramâne nepasatori, atunci
pietrele vor striga, iar tu ramâi tacut si dezinteresat?"
„Sinodul nu este aceasta: sa se întruneasca simplu
ierarhi si preoti, chiar daca ar fi multi; ci sa se întruneasca în
numele Domnului, spre pace si spre pazirea canoanelor... si nici unuia dintre
ierarhi nu i s-a dat stapînirea de a încalca canoanele, fara numai
sa le aplice si sa se alature celor predanisite, si sa urmeze pe Sfintii Parinti
cei dinaintea noastra... Sf. loan Gura de Aur a spus deschis ca dusmani ai lui
Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei."
„Avem porunca de la însusi Apostolul Pavel ca, atunci
cînd cineva învata ori ne sileste sa facem orice alt lucru decât
am primit si decât este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale,
acela urmeaza a fi osândit, ca nefacând parte din clerul sfintit.
Nici un sfânt nu a încalcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar
fi putut numi sfânt, daca ar fi calcat-o."
„Si chiar daca am fi pacatosi în multe, totusi suntem
ortodocsi si madulare ale Bisericii Universale, îndepartându-ne
de orice erezie si urmând oricarui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local.
Si nu numai acestora, ci si hotarârilor pe care le-au luat si le-au propovaduit
Sinoadele. Nici nu este ortodox desavârsit, ci pe jumatate, cel care crede
ca are dreapta credinta, dar nu se alatura dumnezeiestilor Canoane." (Migne,
PG Epistola II, 81)
22. Sfântul Nichifor Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului (+828) „Si chiar daca foarte putini ramân înlauntrul Ortodoxiei si a bunei credinte, acestia sunt Biserica si în mâinile lor se gaseste autoritatea si apararea asezamintelor Bisericii. Si daca acestia ar trebui sa sufere pentru buna credinta, aceasta va fi vesnica lauda pentru ei si li se va darui mântuirea sufletului." (Stupul Ortodox, 2000)
23. Sfântul Fotie cel Mare, Patriarh al Constantinopolului (sec.X) „Cea mai buna comuniune este comuniunea în credinta si în dragostea cea adevarata... Nu exista nimic mai minunat decât Adevarul! Exista doar o singura Biserica a lui Hristos, apostoleasca si soborniceasca. Nu mai multe, nici macar doua. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc si sinod al razvratitilor. Noi, dreptcredinciosii crestini, acestea gândim, asa credem, pe acestea le vestim. Este nevoie sa pazesti toate fara nici o exceptie si, mai presus de toate, cele ale credintei. Pentru ca daca ai devia cât de putin, pacatuiesti pacat de moarte... Si acestea care au fost hotarâte la Sinoadele ecumenice si de obste, trebuie ca toti sa le pazeasca. Si toti câti pazesc cele pe care fie unul dintre Parinti le-a scris în chip particular, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecata. Dar pentru cei care nu le primesc este înfioratoare neglijenta." (Epistola I catre papa Nicolae)
24. Sfântul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073)
"Pazeste-te, fiule, de cei cu credinta strâmba
si de toate discutiile lor, caci si pamântul nostru s-a umplut de ei!
Numai cel ce traieste în Credinta Ortodoxa îsi va mântui sufletul.
Fiindca nu exista o alta credinta mai buna, decât curata si sfânta
noastra Credinta Ortodoxa ... De asemenea, fiule, nu se cade sa lauzi o credinta
straina. Cine lauda o credinta straina face la fel ca si cel care-si huleste
propria credinta. Cine lauda credinta sa si pe cea straina e un fatarnic si
apropiat de erezie ... Daca cineva îti spune: 'Credinta noastra si a voastra
este de la Dumnezeu,' atunci, fiule, raspunde-i asa: 'Fatarnicule! Cum pot fi
amândoua de la Dumnezeu? Nu stii ce spune Scriptura: Este un singur Domn,
o singura Credinta, un singur Botez. (Efeseni 4, 5)
Asadar, fiule, fereste-te de acestia si întotdeauna
apara-ti credinta ta! Nu te înfrati cu ei, ci fugi de ei si întareste-te
în credinta ta prin fapte bune! ... Fiule, chiar daca va trebui sa mori
pentru credinta ta sfânta, du-te cu îndrazneala la moarte! Asa au
murit si sfintii pentru Credinta, iar acum vietuiesc întru Hristos. "(Patericul
pesterilor
de la Kiev, 1806)
25. Sfântul Grigorie Palama (+1340) „Cei ce sunt în Biserica lui Hristos apartin adevarului, iar câti nu apartin adevarului, nu sunt nici în Biserica lui Hristos."
26. Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului
(+1444) „Credinta noastra este dreapta marturisire a Parintilor nostri. Cu ea, noi nadajduim sa
ne înfatisam înaintea Domnului si sa primim iertarea pacatelor;
iar fara de ea, nu stiu ce fel de cuviosie ne-ar putea izbavi de chinul cel
vesnic. Toti Dascalii, toate Sinoadele si toate dumnezeiestile Scripturi ne
îndeamna sa fugim de cei ce cugeta în mod diferit si sa ne îndepartam
de împartasirea cu ei."
„Invataturile dascalilor apuseni nici nu le cunosc,
nici nu le primesc, încredintat fiind ca sunt înselatoare, în
materie de credinta ortodoxa nu exista concesie. Distrugerea credintei obstesti
este pierzarea de obste a tuturor. Chestiunile credintei ortodoxe nu admit iconomia.
Niciodata nu s-au îndreptat cele bisericesti prin solutii de mijloc, între
lumina si întuneric poate cineva sa spuna ca exista ceva de mijloc, numit
înserare sau amurg; dar intermediere între adevar si minciuna nu
poate nimeni sa gândeasca, oricât s-ar stradui. Mijloc de împacare
între adevar si minciuna nu exista! In problemele de credinta nu
încape pogoramântul si iconomia, deoarece pogoramântul provoaca
împutinarea credintei. Asta ar fi egal cu a spune: Taie-ti capul si du-te
unde vrei."
„Noi pentru nimic altceva nu ne-am despartit de latini, decât pentru ca sunt nu numai schismatici, dar si eretici. Pentru aceasta nu trebuie nicidecum sa ne unim cu ei!"
„Acela care îl pomeneste pe papa ca arhiereu ortodox este vinovat si latino-cugetatorul trebuie considerat ca un tradator al credintei. Prin urmare, fugiti de ei, fratilor, ca si de împartasirea cu ei, pentru ca unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucratori vicleni. Nu este altceva de mirare daca si ispititorii lui Satana se preschimba în îngeri ai dreptatii, al caror sfârsit va fi dupa faptele lor."
„Ii rugam, si ce nu le spuneam care sa poata sa atraga chiar si inimile de piatra: sa revina la acea buna conglasuire pe care o aveam mai înainte si între noi si cu Parintii nostri, când toti spuneam aceleasi si nu exista în mijlocul nostru schisma... caci altfel parem „a cânta în gol" sau „a coace pietre" sau „a semana pe pamânt pietros" sau „a scrie deasupra apei" sau câte altele spun proverbele despre cele imposibil de realizat."(Scurta scrisoare, P G 159, 1931 C)
27. „Nu voi face aceasta niciodata, orice s-ar întâmpla! Nu voi semna niciodata unirea, chiar daca ar trebui sa-mi primejduiesc însasi viata mea!" - a raspuns Sfântul Marcu împaratului Bizantului care cauta sa-l înduplece a semna mincinoasa si tradatoarea unire cu ereticii catolici la sinodul tâlharesc de la Ferrara-Florenta, 1438-1439.
28. Declaratiile vremii despre misiunea sfântului Visarion Sarai (+1701) în Ardeal: „La îndemnul lui, în multe locuri poporul nu mai merge la biserica, nu se serveste de preotii uniti, mortii si-i îngroapa fara prohod si fara mângâeri duhovnicesti, copiii si-i boteaza prin femei batrâne si se întâmpla si alte pagube duhovnicesti de felul acesta." (din Proloage, vol.I, editia din anul 1991, dupa care citatul a fost scos...)
29. Text din „Memoriul" din anul 1757 al credinciosilor ortodocsi transilvaneni: „A venit vremea ca ne-am dus la mormintele mortilor si am zis: Iesiti morti din gropi, sa intram noi de vii, ca nu mai putem rabda pedepsele ce ne vin de la popii uniti si de la domnii tarii. Pe nime nu-i doare de noi, nici pe domnii cei sasesti, nici pe domnii cei nemtesti, nici pe cei unguresti. Ca toate temnitele le-au umplut de noi pentru legea cea greceasca (ortodoxa, n.n.) si atâta ne-au pradat, venind cu catane pe capul nostru, cât nu stim cu ce o sa platim portia împaratului."
30. Sfântul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (+1779) "Eu, crestinii mei, mi-am cheltuit viata studiind timp de cincizeci de ani, am citit si despre preoti si despre necredinciosi, si despre atei si despre eretici, am cercetat adâncurile întelepciunii. Toate credintele sunt mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am înteles si acest lucru adevarat, dumnezeiesc, ceresc, desavârsit si pentru mine si pentru voi: numai credinta crestinilor ortodocsi binecredinciosi e buna si sfânta, ca sa credem si sa ne botezam în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh. Aceasta v-o spun acum, la sfârsit, ca sa va bucurati si sa va veseliti de mii de ori, ca v-ati învrednicit sa fiti crestini ortodocsi, si sa plângeti si sa va tânguiti pentru cei necinstitori de Dumnezeu, necredinciosi si eretici, care umbla în întuneric, în mâinile diavolului."
„Evreul îmi spune ca Hristosul meu e un copil din flori si Preasfânta Fecioara a mea e o desfrânata, iar Sfânta Evanghelie îmi spune ca acest lucru e de la diavolul. Mai am acum ochi sa ma uit la evreu? Daca un om ma ocaraste, îmi omoara mama, fratii, copiii, dupa care îmi scoate ochii, ca si crestin am datoria sa-l iert. Dar sa-L ocarasca ei pe Hristosul meu si pe Preacurata Fecioara a mea! Eu nu vreau sa-i mai vad, dar domniile voastre cum va rabda inima si mai faceti afaceri si tocmeli cu evreii? De ce v-am spus acestea, crestinii mei? Nu ca sa-i omorâti pe evrei si sa-i prigoniti, nu, ci ca sa-i plângeti ca L-au lasat pe Dumnezeu si s-au dus cu diavolul. V-am spus ca sa ne caim acum pâna mai avem vreme, ca sa nu se întâmple sa se mânie Dumnezeu pe voi si sa ne lase din mâna Lui si sa patim si noi ca evreii si chiar mai rau."
„Pe papa Romei sa-l blestemati, fiindca el e cauza."
„Antihristul e unul papa, iar nu altul (adica turcul n.n.) cel care e în capul nostru, întelegeti cine, fara sa-i spun numele."
„Noi avem o porunca ce spune sa anatematizam pe oricine adauga sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre." (Stupul Ortodox, 1999)
31. Sfântul Paisie de la Neamt (+1794) „Oare eretici sunt râmlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu ca vei zice ca sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevarat sunt, atunci Sfânta noastra Biserica îi afuriseste pe dânsii. Si pe care Sfânta Biserica îi afuriseste si eu, împreuna cu Biserica, fiul ei fiind, îi afurisesc."
„Iara preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt stapânirea papii, savârsea aceasta mare taina a Botezului, fara de nici o împiedicare sau îndoire, ca pe o prea mare nevoie la mântuirea omului," iar despre uniati: „Ca pentru alte rataciri si erezii râmlenesti, ce nu se cuvine de acum sa-ti mai vorbim ca si cu toate ereziile cele râmlenesti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nadejde de mântuire? Nicidecum. Numai pentru Botez îti voi vorbi tie din Scripturi, fara de care nu poate avea nimeni nadejde de mântuire."
„Unia este o aschie desprinsa de la Sfânta Biserica a Rasaritului si unire cu necredincioasa, ca sa nu-i zic biserica râmleneasca. Unia este înselaciunea diavolului, ce-i vâneaza pe cei nesocotiti întru pierzanie. Unia este un lup rapitor de suflete în piele de oaie. Unia este veninul aducator de moarte, în chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mladita înainte-mergatoare a antihristului, ce ademeneste cu magulire pe cei mai nestiutori întru pierzanie. Unia este prapastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingusitorul sarut a vândut Credinta Pravoslavnica ... Unia este ca si râmlenii eretici. Cum, dar, uniatii nu sunt râmleni, când toate dogmele Credintei Ortodoxe le-au calcat în picioare si pe cele râmlenesti le-au adoptat, zicând cu nerusinare, precum ca Duhul Sfânt purcede si de la Fiul? Si papei de la Roma, adevaratului eretic ... aceluia i se închina si, în loc de Hristos, pe el de capetenia bisericii îl au." „Un asemenea juramânt, adica anatema, asupra celor ce se împotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, este pusa de patriarhii Rasaritului soborniceste, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pâna la sfârsitul lumii va ramâne tare si neclatita si nedezlegata cu darul lui Hristos." (Cuvinte si scrisori duhovnicesti, voi. II, Chisinau, 1999, p.49)
32. Sfântul Nicodim Aghioritul (+1809) „Se cuvine sa ne îngradim pe noi însine si sa ne separam de episcopii care, în chip vadit, staruie în greseala privitor la cele ce tin de credinta si de adevar, asadar se vadesc a fi eretici sau nedrepti."
33. „Zice înca si dumnezeiescul Hrisostom (în voroava cea de La început era Cuvântul) „Nu te amageasca pe tine o ascultatorule adunarile ereticilor, ca au Botez dar nu luminare, ci se boteaza cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineaza." Ci si sfântul Leon în Epistolia cea catre Nichita zice: „Nici un eretic nu da sfintenie prin taine." Iar Ambrosie în Cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: „Botezul celor rau cinstitori de Dumnezeu, nu sfinteste" (Tâlcuirea Canonului 46 Apostolic, Pidalionul de la Neamt de la 1844)
34. Sfântul Ioan de Kronstadt (+1908) „Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sa fie una cu ei în FIristos, o singura Biserica, o singura obste a celor credinciosi! Care însa, dintre aceste-zise biserici, mai ales dintre întâi-statatorii numiti papi, patriarhi, mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi, xiondzi (numele polonez pentru preot n.n.) sau pateri se va învoi sa se lepede de ratacirile sale? Nici unul. Iar noi nu putem sa ne învoim la învatatura lor eretica fara sa aducem vatamare mântuirii sufletului nostru. Oare se pot uni cele de neunit - minciuna cu adevarul?
Iezuitii catolici în folosul papei si a propriei lor vederi si scopuri egoiste si meschine, au pervertit legea constiintei si legea Evangheliei, afirmând ca pentru atingerea scopurilor proprii sau a scopurilor religioase, catolicii pot întrebuinta toate mijloacele nelegiuite: adica si ca sa omoare si ca sa vicleneasca în tot felul si sa prigoneasca credinta ortodoxa, sa o numeasca schismatica si o credinta de câini, si sa-i arda pe ruguri pe ortodocsi, ca pe Hus si pe altii.
Neîndoielnice sunt cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos: Cel ce nu este cu Mine, este împotriva Mea (Matei 12,30). Catolicii, luteranii si reformatii au apostaziat de la Biserica lui Hristos - ei nu sunt de un cuget cu noi, nutresc vrajmasie împotriva noastra, cauta din rasputeri sa ne omoare, ne strâmtoreaza în tot chipul pentru credinta noastra, ne batjocoresc si ne fac toate felurile de neplaceri mai ales în asezarile lor cele mai însemnate, ei merg în chip vadit împotriva lui Hristos si a Bisericii Sale, nu cinstesc de viata facatoarea Cruce, sfintele icoane, sfintele moaste, nu respecta posturile, strâmba dogmele credintei celei mântuitoare. Ei nu sunt cu noi ci împotriva noastra si împotriva lui Hristos. Intoarce-i, Doamne, la adevarata Ta Biserica si mântuieste-i! „De gresita întelegere de catre catolici a cuvintelor Mântuitorului: Tu esti Petru si pe aceasta piatra (pe Hristos, pe Care Petru L-a marturisit Fiu al lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui (Matei 16,18) depind toate ratacirile catolicilor si papilor si mai ales parelnicul primat papal în Biserica si parelnicul rang al papilor de loctiitori ai lui Hristos. Ci uitati-va câte rataciri sunt îngaduite în credinta papei (iar nu a lui Hristos) rataciri ciudate, hulitoare de Dumnezeu - si le veti întoarce spatele cu nemultumire si groaza! O trufie omeneasca! O trufie sataniceasca! Auzi, papa infailibil! O, iezuitism!"
„Catolicii recunoscându-l drept cap al bisericii pe papa, pe adevaratul Cap al Bisericii - Hristos L-au pierdut si au ramas lipsiti de Cap. Intreaga istorie a papismului da marturie ca la catolici nu este Cap fiindca ei fac lucruri necuvioase, lupta împotriva Bisericii Ortodoxe. Iar în învatatura lor dogmatica - vai, câte erezii, inovatii, abateri de la adevar! O, pierzator sistem papist! Singurul Cap al Bisericii ceresti, pamîntesti si din cele mai dedesubt este Hristos Dumnezeu!" (Spicul Viu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2002)
35. Sfântul Lavrentie al Cernigovului (sec. XIX) „Vor veni asa vremuri când vor umbla din casa-n casa ca lumea sa semneze pentru acel singur împarat si se va face un recensamânt al populatiei foarte drastic... Vine timpul, si nu e departe, când foarte multe biserici si manastiri se vor deschide si se vor repara, le vor reface nu numai pe dinauntru, ci si pe dinafara. Vor auri acoperisurile atât ale bisericilor cât si ale clopotnitelor, dar preotimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la caramizile lui Faraon. Preotul nu va mai face si misiune. Când vor termina lucrarile va veni vremea împaratiei lui Antihrist si el va fi pus împarat... Toate bisericile vor fi într-o bunastare imensa, pline de bogatii ca niciodata, dar sa nu mergeti în ele. Antihrist va fi încununat ca împarat în marea biserica din Ierusalim cu participarea clerului si a patriarhilor. Intrarea si iesirea în Ierusalim va fi libera pentru orice om, dar atunci sa va straduiti sa nu va duceti, caci totul va fi spre a va lingusi pe voi, ca sa va atraga în ispita... Bisericile vor fi deschise, dar crestinul ortodox traitor nu va putea intra în ele ca sa se roage, caci în ele nu se va mai aduce jertfa fara de sânge a lui Iisus Hristos. In ele va fi toata adunarea satanica." (Talantii împaratiei, Arhim. Arsenic Boca, p. 186)
36. Sfântul Nectarie de la Eghina (+1920) „Despartirea Bisericilor a avut loc sub Fotie..., dupa ce Biserica Constantinopolului depasise pericolul de a fi exclusa din Unica Biserica Soborniceasca si Apostoleasca, iar Biserica Romana, sau mai bine zis papala, nu mai propovaduia dogmele Sfintilor Apostoli, ci ale papilor... Cei care nu s-au renascut prin lucrarea dumnezeiescului har în singura Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, în nici o alta biserica, nici vazuta, nici nevazuta, nu o vor face... Atât timp cât cauzele principale ale despartirii ramân aceleasi...unirea este imposibila..." (Stupul Ortodox, 1999)
37. Sfântul Ioan Iacob de la Neamt (+1960) „Iar câtiva dintre slujitorii Sfântului Altar din ziua de azi defaima aceste Sfinte Canoane, numindu-le bariere ruginite. Canoanele sunt insuflate de Duhul Sfânt prin Sf. Apostoli si prin Sf. Parinti ai celor sapte Sfinte Soboare ecumenice si ei zic: 'Canoanele, de multa vechime pe care o au, au ruginit.' Nu zic ca ei de multa grasime si nefrica de Dumnezeu li s-a întunecat mintea si au napârlit, cazându-le si parul si barba si mustata, facându-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al Sfintilor si cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfintilor ei le calca în picioare, dar predica sus si tare ca sunt ortodocsi." (Hrana duhovniceasca, Buc., 2000)
38. Sfântul Justin Popovici (+1979) „Conform gândirii unitare a Parintilor si a Sinoadelor, Biserica este nu numai una, ci si unica... Biserica este una si unica, pentru ca ea este trupul Unuia si Unicului Hristos. Unde nu este Dumnezeul-Om, acolo nu exista Biserica, iar unde nu exista Biserica, acolo nici Euharistia nu exista, în afara acestei identitati, adica a Bisericii si a Euharistiei, se afla erezia, falsa biserica si antibiserica. Biserica, prin dumnezeiasca Euharistie, este unitate soborniceasca si unirea lui Hristos cu credinciosii si a credinciosilor cu Hristos. Si în Euharistie si în Biserica, Dumnezeul-Om Hristos este Unul si, de asemenea, este toate si întru toti. (Col. 3:11). Din unica si nedespartita Biserica a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins si s-au taiat ereticii si schismaticii, care au si încetat sa fie madulare ale Bisericii. Unii ca acestia au fost... romano-catolicii si protestantii si unitii si toata cealalta legiune eretica si schismatica. Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudo-crestinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. In el se afla cu inima lor toate umanismele europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-crestinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de pan-erezie (erezie universala). De ce? Fiindca în cursul istoriei, felurite erezii tagaduiau sau denaturau anumite însusiri ale Dumnezeului-Om Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndeparteaza pe Dumnezeul-Om în întregime si pun în locul Lui pe omul european. In aceasta privinta nu e nici o deosebire esentiala între papism, protestantism, ecumenism si celelalte secte, al caror nume este legiune.
Prin dogma despre infailibilitatea papei, papa a fost de fapt declarat drept Biserica si el, un om, a luat locul Dumnezeului-Om. Acesta e triumful final al umanismului, dar este în acelasi timp si moartea a doua a papismului iar prin el si cu el, a oricarui umanism. Totusi, înaintea Adevaratei Biserici a lui Hristos care de la aratarea Dumnezeului-Om Hristos exista în lumea noastra pamânteasca ca Trup divino-uman, dogma despre infailibilitatea papei este nu numai erezie, ci o panerezie, fiindca nici o erezie nu s-a ridicat atât de radical si atât de integral împotriva Dumnezeului-Om Hristos si a Bisericii Lui, asa cum a facut papismul prin dogma despre infailibilitatea papei - om. Nu exista nici o îndoiala ca dogma aceasta este erezia ereziilor, chinul chinurilor, o razvratire nemaivazuta împotriva Dumnezeului-Om Hristos! Dogma aceasta este, vai, cea mai îngrozitoare surghiunire a Domnului nostru Iisus Hristos de pe pamânt, o noua tradare a lui Hristos, o noua rastignire a Domnului - numai ca nu pe crucea cea de lemn, ci pe crucea de aur a umanismului papist. Si toate acestea sunt iad, iad, iad pentru sarmana fiinta pamânteasca ce se numeste om. Acolo unde îl înlocuiesc pe Dumnezeul-Om Hristos cu omul, fie si cu cel numit infailibil, acolo se desparte trupul de Cap. Si dupa cum din aceasta pricina Biserica dispare de acolo, tot asa se pierde si ierarhia apostoleasca divino-umana si succesiunea apostolica sacramentala." (Biserica Ortodoxa si ecumenismul, 2002)
39. Cucernicul Parinte Dumitru Staniloae (+1993) "Eu nu prea sunt pentru ecumenism; socotesc ca ecumenismul este produsul masoneriei; iarasi vor sa relativizeze credinta adevarata. A avut dreptate Biserica zicând ca nu prea suntem uniti. Ecumenismul este pan-erezia timpului nostru. Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa nu sunt doua surori. Nu exista decât un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decât un singur trup, adica o singura Biserica. Deci notiunea de Biserici surori este improprie."
„Au venit odata si aici, la un congres al ecumenistilor. Si unul dintre reprezentantii lor a sustinut ideile socialiste. Eu i-am combatut si vorbeam mereu de Hristos. Iar ma întrebau: De ce tot vorbiti de Hristos? Aici este vorba de altceva, nu de Hristos. S-au suparat teribil si, dupa ce am plecat, m-au criticat foarte tare pentru ca vorbeam de Hristos si nu de probleme de-astea sociale. De ce sa mai stau de vorba cu ei care au facut femeile preoti, sunt de acord cu homosexualii, nu se mai casatoresc..." (interviu preluat din Ortodoxia si internationalismul religios, Ed. Scara, 1999)
„Lupta catolicismului n-a avut o baza spirituala, crestina, asa cum a fost cea din Rusia sau cea de la noi. Ne acuza Todea ca suntem Biserica tradatoare. Doua mii de preoti ortodocsi au stat în închisoare. Eu am fost în închisoare si n-am vazut nici un preot unit. Toti s-au facut ortodocsi sau au intrat în diferite întreprinderi în care faceau pe turnatorii." (Omagii parintelui Dumitru Staniloae, Ed. MMB, 1994)
„Caracteristica fundamentala a crestinismului, care consta în surparea zidului despartitor dintre Dumnezeu si oameni (...) e înlaturata în catolicism într-o noua forma. Sobornicitatea crestina, însasi Biserica, trupul tainic al lui Hristos, e desfacuta din îmbratisarea iubirii atotprezente a lui Iisus Hristos si transformata într-o societate pur laica. (...) Iisus are o comunitate numai cu un anumit punct al spatiului si numai cu o persoana, cu papa în Vatican. (...) Tot ce conteaza e dependenta juridica de o persoana omeneasca. Misticul e transformat în juridic, viata în Biserica devine o preocupare de buna si uniforma orânduiala juridica. Cuvintele religioase nu mai exprima de aceea nici ele misterul unor experiente religioase directe, ci devin termeni juridici si rationalisti, de precizari pozitiviste, pamântesti." (Ortodoxie si românism, p. 100-101)
40. Parintele Cleopa Ilie de la M-rea Sihastria (+1998) „Mi-au pus întrebari despre unitatea Bisericilor, ca ei vor sa uneasca Bisericile si sa faca, precum a zis Mântuitorul, o turma si un pastor. '-Domnule director,' i-am zis, 'biserica dumneavoastra, protestantismul, este suspendat în aer. N-are temelie!' '-Dar de ce, parinte?' '-Unde vi-i Sfânta Traditie? Unde-s Sfintele Canoane? Unde-i practica Bisericii de 2000 de ani? Ati desfiintat totul si acum vreti sa va apropiati de noi? Este imposibil! Noi de-abia avem puncte comune cu catolicii, daramite cu protestantii. Ei sunt la foarte mare distanta de noi, au numai doua Taine, si acelea nu ca taine, ci numai ca simboluri: Botezul si Cina Domnului. La Cina Domnului fac o masa comemorativa cu pâine si cu vin în cinstea lui Hristos, dar nu mai cred ca se preface pâinea si vinul în Trupul si Sângele Domnului. N-am când sa spun discutia de acolo ca-i mult de spus.'"
„-Cum vedeti unirea Bisericilor?" Parintele raspunde: „-Fratilor, unirea Bisericii nu este lucru omenesc ci dumnezeiesc. Nu-i în puterea noastra. Iata cum vad eu: sa punem post si rugaciune catre Dumnezeu si cînd va veni Duhul Sfânt sa ne gaseasca ca Sfintii Apostoli. Asta e lucrarea Duhului Sfânt. Iar daca va veni Duhul Sfânt când îl cerem cu post si rugaciune, când va veni la toate mintile arhiereilor catolici si ortodocsi, va fi aceeasi gândire: Hai sa ne unim ca n-au fost la început doua Biserici ci una singura. Deci asta sa cerem de la Dumnezeu, ca El poate face unitate de vederi în toate privintele... Iar daca este vorba sa se creada, sa se faca unitate de credinta, atunci numai Domnul stie... Noi, nu.
Ati vazut la primii voievozi crestini ai românilor, de când sunt cele trei tari române, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost ortodocsi... Stefan cel Mare nu a fost baptist! Mircea cel Batrân nu a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun nu a fost martorul lui Iehova; nebunii astia au venit acum. Nici o secta nu exista în tara noastra pe atunci. Acestia vin din strainatate, platiti de masoni, sa ne strice dreapta credinta si originea noastra de popor ortodox (...). Sa tineti credinta care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre! Sa tineti credinta pe care o avem de doua mii de ani! Nu va luati dupa slugile satanei care vin din Apus cu milioane de dolari. Ei cumpara pe prosti si pe nelamuriti în credinta, sa rupa unitatea în sufletul poporului român si vor sa faca cele mai mari erezii si nebunii în tara aceasta. Paziti-va de acestia! Au case de rugaciuni dar acolo e casa satanei." (Ortodoxia si internationalismul religios, Ed. Scara, 1999)
41. Parintele arhimandrit Arsenic Boca (+1989) „Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni, înapoi la Sfânta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu!" (Talantii împaratiei, p. 197)
42. Arhimandit Gheorghios Kapsanis, egumenul M-rii Grigoriu, Athos
„Ce este ecumenicitatea? Bisericile Ortodoxe din întreaga lume sunt organizate, din
punct de vedere administrativ, în Biserici locale sub conducerea
unor sinoade locale, respectiv patriarhii. Toate Bisericile locale sunt
organizate la rândul lor sub forma unui sinod ecumenic din care fac parte
reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe locale. Ce este ecumenismul?
Ecumenismul în schimb, este o forma institutionala prin care, sub numele
pacii si al unitatii, sunt adunate la un loc toate religiile lumii precum evrei,
musulmani, budisti care nu cred în lisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu,
si unde se dezbat probleme economice, politice, sociale, culturale etc. Ecumenismul
cauta prin toate acestea sa se impuna ca noua religie a viitorului. Cu
certitudine, Biserica Ortodoxa este ecumenica adica soborniceasca
Una este însa ecumenicitatea si alta este ecumenismul. Biserica Ortodoxa este ecumenica, dar nu ecumenista. Ea ramâne ecumenica atâta vreme cât nu cade în ispita ecumenismului. Ecumenicitatea constituie expresia deplinatatii Bisericii si se propune si celorlalti, fara sa se împarta sau sa se ajusteze dupa conceptiile omenesti. Asadar Biserica noastra Ortodoxa este ecumenica si deoarece întreaga lume are nevoie cu adevarat de ecumenicitatea ei, este necesar ca ea sa se mentina ecumenica si sa nu cada în ecumenism. Iar aceasta nu numai pentru a-si pastra ecumenicitatea ei, ci si pentru a ajuta cu adevarat lumea.
Un rol important în miscarea ecumenica îl are teoria ramificatiilor care este o erezie eclesiologica promovata în cercurile teologice asa-zis moderniste, a carei esenta este ca toate confesiunile crestine existente în momentul actual sunt vazute ca ramuri egale ale unei singure Biserici a lui Hristos si care detin în mod egal harul Sfîntului Duh si Adevarul Divin. La baza acestei învataturi eretice sta interpretarea incorecta a procedurilor canonice privind primirea în Biserica a ereticilor si schismaticilor." (Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999)
43. Cucernicul Parinte Gheorghe Calciu: „Întelegerea ecumenica de unire si armonie a lumii este de fapt o forma a miscarilor internationaliste pe plan religios, în care se încearca desfiintarea natiunilor, instituirea unor guverne mondiale, pe care nimeni nu le-a uns si care urmaresc doar gloria lor, buna lor viata si satisfacerea dorintei de a conduce popoarele. Ecumenismul acesta este în sine o actiune diabolica si sunt de acord cu unii teologi greci care spun ca ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru... Am sperat ca România va fi urmatoarea tara care va iesi din ecumenism." („Ziua" de Bucuresti, 5 dec. 1998, pg.8)
44. Mitropolitul Ierotei de Nafpaktos: „Poate fi spus ca de este o mare erezie astazi, este asa-numita erezie eclesiologica, care se confrunta mai ales cu pastorii Bisericii. Este o mare confuzie astazi despre ceea ce este Biserica si care sunt adevaratii ei membri. Se confunda identitatea Bisericii cu alte traditii umaniste si se gândeste ca Biserica este fragmentata si despartita, dar mai mult se ignora singura cale de mântuire a Bisericii." „Papistasii nu au preotie nici taine... Vaticanul nu este biserica, ci un sistem politico-economic situat în afara Bisericii, iar papa cu toti clericii Vaticanului nu sunt urmasi ai Apostolilor, nu au predania si succesiunea apostolica... Papistasii sunt francolatini, iar pe deasupra si eretici. Papismul se afla în afara Bisericii..., si pentru ca în afara Bisericii nu exista Taine, pentru aceasta clericii papistasilor si însusi papa, pentru noi ortodocsii, nu au preotie, adica au fost taiati de la succesiunea apostolica. Daca se va pierde Credinta Ortodoxa, atunci nu va mai exista nici Biserica, nici Dumnezeiasca Euharistie... Parintii Bisericii din veacul al VIII-lea observasera ca papismul, sub influenta francilor, a schimbat teologia ortodoxa si astfel nu mai facea parte din Biserica Ortodoxa care pazea în întregime adevarul revelat. De aceea, papa nu mai era pomenit în Diptice." (Cugetul Bisericii Ortodoxe, Cap.I)
45. Cuviosul Ghenadie Sholarios, Patriarhul Constantinopolului (sec XV) „O grecilor vrednici de mila, de ce înca rataciti si lepadând orice nadejde în Dumnezeu cautati ajutorul francilor (Europei, n. n)? Cum de împreuna cu întreaga Cetate, care curând va cadea, pierdeti Ortodoxia voastra? Milostiv fii mie Dumnezeule! Aduc marturie înaintea Ta ca sunt nevinovat de aceasta nelegiuire. O, bietii de voi care vedeti ce se-ntâmpla în jurul vostru si în vreme ce robia va este tot mai aproape, va lepadati de credinta parintilor vostri si primiti faradelegea! Nu ma voi lepada nicicând de tine, iubita Ortodoxie, si n-am sa te ascund Sfânta Predanie, câta vreme duhul meu mai salasluieste în trupul acesta." (Sinodul de la Ferrara-Florenta, Ed. Scara, 2002, p. 161)
„...înainte de a face orice judecata în cele ale credintei, se cuvine a nu trece cu vederea peste cuvintele celor care mai înainte de noi au stiut sa poarte lupta cea buna si sa biruiasca pâna la capat. Sfintii Prooroci, Evanghelisti, Apostoli, Marturisitori si Cuviosi din toate timpurile si toate locurile sunt într-un cuget când graiesc despre Ortodoxie si despre apararea ei. Este cugetul Bisericii Stramosesti celei peste veacuri vie si nemuritoare, luminoasa si înfloritoare, este hrana din care s-au alaptat toti cei ce-au vietuit într-însa, sunt cuvintele aceluiasi izvor.
Popor ortodox, pastrati credinta strabuna în care ati fost crescuti, pastrati predaniile parintilor si stramosilor nostri, pastrati neatinsa comoara ce ati primit-o de la sfintii cei din veac. Nu va departati de la izvorul de viata al Bisericii, caci ea va va ajuta sa luptati împotriva viclenilor, sa va pastrati si sa înmultiti darurile Duhului Sfânt primite la Botez si sa va mântuiti sufletul si neamul.
Parintilor si fratilor ortodocsi, cele citite sunt doar o picatura din multimea cuvintelor pe care Sfintii Parinti le-au marturisit pâna la noi, împotriva celor ce voiau a strica Credinta Ortodoxa lasata de Mântuitorul si Sfintii Apostoli, întelegeti si vedeti ca doar Biserica Ortodoxa se ocârmuieste dupa cele sapte Soboare, doar Biserica Ortodoxa pastreaza neschimbate scrierile Sfintilor Parinti, doar în Biserica Ortodoxa se tin slujbele primelor veacuri, si pentru aceea doar Biserica Ortodoxa e mereu noua si înnoita de harul Duhului Sfant.
Fiti încredintati ca doar cei ce se lupta pentru Biserica vor ramâne în Ortodoxie, doar cei ce vor marturisi învatatura Bisericii vor aduce dreapta-slavire lui Dumnezeu, doar acei ce vor lucra toate din dragoste de Biserica, însusi Hristos îi va darui Ortodoxiei Sale drept temple vii ale Duhului Sfânt si se vor bucura de vederea luminii line a sfintei slave, pregustând înca de aici împaratia cerurilor."
Extras realizat de Monahul Conon Românul (www.mirem.8k.com)