18. Efectele implicarii ortodocsilor în miscarea ecumenica

Free Web space and hosting from 0golf.com

Se prea poate sa existe cititori care, ajungând pâna aici, sa se întrebe: Oare chiar asa sa fie? Oare ecumenismul sa slujeasca politica de globalizare si de satanizare a lumii?

Într-un fel, întrebarile sunt justificate, de vreme ce expunerea noastra încearca sa arate cum ecumenismul surpa Biserica, îndemnându-i pe crestini catre sincretism religios si satanism. De aceea, ne-am gândit ca este potrivit sa amintim si o parte dintre efectele nefaste pe care ecumenismul le-a produs în rândul ortodocsilor si nu numai.

Toti ecumenistii nostri se jura ca apara ortodoxia. Noi nu contestam marturisirea lor. Îi întrebam totusi, cum explica actiunile antiortodoxe de mai jos?

       - cenzurarea, în secret, a cartilor de cult;
       - cenzurarea literaturii teologice prin eliminarea scrierilor care demasca erezia ecumenista;
       - punerea în circulatie de literatura teologica pro-ecumenista;
       - interdictia pusa preotilor si calugarilor de a publica lucrari cu caracter antiecumenic;
       - încercarea de a controla tiparirea de carte religioasa cu scopul de a evita publicarea de carti ortodoxe defavorabile orientarii ecumeniste;
       - minimalizarea studiilor de apologetica si îndrumari misionare si înlocuirea lor cu studii de promovare a ecumenismului;
       - politizarea cursurilor de îndrumare preoteasca;
       - intimidarea si amenintarea cu demiterea si caterisirea preotilor antiecumenisti;
       - intimidarea si amenintarea cu excluderea din monahism a monahilor antiecumenisti. Desigur, afirmatiile noastre pot fi contestate. Cu atât mai mult cu cât masurile de intimidare si represalii pot fi acoperite de masuri disciplinare. Sau altfel spus, marturisirea de credinta ortodoxa si avertizarile asupra ereziei ecumeniste au ajuns sa fie socotite acte de indisciplina.

Ce argument pot aduce ecumenistii? Ei pot veni cu argumentul ca s-au încalcat hotarârile Sf. Sinod. Noi însa, ne întrebam: De când a ajuns Sf. Sinod sa condamne pentru marturisirea de credinta ortodoxa?

Daca am fost atenti la marturiile istorice, întelegem ca membrii Sfântului Sinod nu sunt infailibili, mai ales atunci când sunt preocupati de politica si avantaje materiale.

Se cuvine înca o precizare, în general, hotarârile luate de Sf. Sinod pot fi justificate canonic; ceea ce nu se justifica în cazul nostru este modul de aplicare.

Dintre actiunile antiortodoxe amintite mai sus, cea mai grava ni se pare aceea de cenzurare a cartilor de cult si a altor scrieri duhovnicesti, în spiritul celor hotarâte la dialogul teologic oficial cu reprezentantii cultului mozaic, New York, 1972.

Referitor la cenzura se constata:

1. Eliminarea Rânduielii de primire la ortodoxie a celor de alte credinte.

- Molitfelnic, Editura Istitutului Biblic si de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, (EIBMBOR), 1992, ISBN 937-9130-11-9 - este corect.
- Molitfelnic, EIBMBOR, 1998, ISBN 973-9130-97-6 - este cenzurat.

2. Modificarea troparului învierii, glas I, prin eliminarea cuvântului iudei.
       - Vecernierul, EIBMBOR, 1974, editia a II-a - este cenzurat.
       - Vecernierul, Ed. Partener, Galati, 2002, ISBN 973-85743-2-3 - este cenzurat. A fost comparat cu:
       - Ceaslov, EIBMBOR, Bucuresti, 1992, ISBN 973-9130-11-9.
       - Ceaslov, EIBMBOR, Bucuresti, 1993, dupa editia din 1973.
       - Catavasier, Ed. MMB, Iasi, 2000, ISBN 973-9272-97-5.
       - Catavasier, Ed. IBMBOR, Timisoara, 1995.

3. Eliminarea completa a mai multor strofe din Prohodul Domnului.

4. Modificarea referintelor la evrei:

- Proloagele, vol. I, Ed. Bunavestire, fara an, la luna octombrie, ziua 11. Merita ca cercetarile sa fie extinse.

În continuare, vom prezenta câteva dintre urmarile nefaste ale implicarii ortodocsilor în miscarea ecumenica:

       - influentarea unor ierarhi, iar prin ei influentarea deciziilor din Bisericile locale;
       - influentarea preotilor prin ierarhi;
       - influentarea profesorilor de teologie si prin ei a învatamântului teologic;¹⁸⁴
       - efectuarea de studii teologice în universitati si institutii catolice si protestante;
       - organizarea de asa-zise rugaciuni comune, cu încalcarea flagranta a prevederilor sfintelor canoane;¹⁸⁵
       - eliminarea studiilor apologetice si misionare si înlocuirea lor cu studii despre ecumenism;¹⁸⁶
       - modificari în cult în numele deschiderii catre dialog;
       - relativizarea învataturii de credinta,¹⁸⁷
       - politizarea structurilor administrative ale Bisericii.¹⁸⁸

În concluzia celor de mai sus, spunem ca se urmareste:

       - crearea de brese în sinoadele locale între ierarhii ecumenisti si cei neecumenisti;
       - imixtiunile politicului în treburile interne ale Bisericii;
       - crearea de brese în învatamântul teologic prin abaterea de la traditia ortodoxa în favoarea învataturilor eterodoxe;
       - încurajarea sincretismului religios;
       - minimalizarea principiilor moralei crestine în numele drepturilor omului.

În încheierea acestui capitol, mai aducem un exemplu luat din Învatatura de credinta crestina ortodoxa, Ed. Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestilor, Bucuresti, 1952.

În raspunsul la întrebarea 228, gasim scoasa în evidenta deviza francmasoneriei: fraternitate, egalitate, libertate si dreptate.¹⁸⁹

Credem ca aceasta deviza nu-si avea în nici un caz locul în Învatatura de credinta.

184. Pr. Prof. Ion Bria, Teologia ortodoxa în România contemporana, ed. Trinitas, Iasi, 2003, p. 41, 61. 105
185. Ibidem, p. 13.
186. Ibidem, p. 89.
187. Ibidem, p. 92.
188. Ibidem, p. 105, 131.
189. Acelasi text este reprodus si în editia publicata de Editura Trinitas, la Iasi în 1999, cu titlul Credinta ortodoxa, ISBN 973-97478-7-6. A se compara cu deviza libertate - egalitate - fraternitate citata de Radu Comanescu si Emilian M. Dobrescu, Francmasoneria. O noua viziune asupra istoriei lumii civilizate, vol. I. 1991, p. 101.