Free Web space and hosting from 0golf.com
Search the Web

13. Ce legatura are francmasoneria cu satanismul?

Pike, mason de gradul 33 si satanist, a formulat dogma divinitatii lui Lucifer în 1889, în ale sale Instructiuni: „Lucifer, zeul luminii, lupta împotriva lui Adonai, zeul Bibliei: da, Lucifer este dumnezeu.”¹³³ El a fost un geniu care si-a folosit inteligenta în scopuri malefice. Stia sa scrie si sa citeasca în 16 limbi vechi. A fost un admirator al cabalei.

Mazzini, un alt francmason din ordinul iluminatilor îi scria lui Pike, în 1879:

„Noi trebuie sa cream un super rit, care va ramâne necunoscut la care noi vom chema pe acei francmasoni de grad înalt pe care îi vom selecta. Cu privire la fratii nostri din francmasonerie, acestia trebuie sa fie garantia pastrarii secretului cel mai strict. Prin acest rit suprem, noi vom guverna toata francmasoneria care va deveni centrul international cel mai puternic, pentru ca directia lui va fi necunoscuta.” ¹³⁴

La 14 iulie 1889, Albert Pike face urmatoarea declaratie celor 23 de Consilii supreme din lume: „Ceea ce trebuie spus multimii este: Noi aducem slava lui Dumnezeu, dar este dumnezeul adorat fara superstitie. Voua marilor instructori generali va spunem aceasta ca puteti repeta fratilor de gradele 32, 31, 30: Religia masonica trebuie sa fie mentinuta în puritatea doctrinei luciferice de noi toti initiatii de cel mai înalt grad.¹³⁵

În 1871, generalul Albert Pike, într-o scrisoare adresata revolutionarului Giuseppe Mazzini, director al actiunii politice a iluminatilor, scria: „Noi (iluminatii) vom provoca un formidabil cataclism social care, în toata oroarea sa, va arata lamurit natiunilor efectele ateismului absolut - originea salbaticiei si a celor mai mari varsari de sânge. (...) Spiritele teiste vor ramâne fara busola, în nelinistea cautarii unui ideal, fara sa stie catre cine sa-si îndrepte adoratia; ele vor primi în cele din urma adevarata lumina prin manifestarea universala a doctrinei luciferice expusa public.”¹³⁶

Acelasi Pike, intrând în legatura cu Moses Holbrook, adept al sectei luciferice, suveran comandor al supremului consiliu francmasonic din Charleston, a întocmit împreuna cu acesta versiunea modernizata a Liturghiei Negre luciferiene, bazata pe îndrumarile cabalei. „Pike a dat apoi aceasta Liturghie adonaidica spre folosinta acelor iluminati care sunt posesorii secretului complet precum si gradelor supreme din Noile rituri paladiste.”¹³⁷

Într-o alta scrisoare care este catalogata la Muzeul Britanic din Londra, Pike îi scrie lui Mazzini: „Atunci pretutindeni oamenii, dezamagiti de crestinism, vor primi adevarata lumina, care va urmari distrugerea crestinismului si ateismului, ambele cucerite si exterminate în acelasi timp."¹³⁸

Nu exista mântuire în afara Bisericii. Nu exista în afara Bisericii organizatie care sa doreasca cu adevarat binele omenirii. Biserica este singura institutie divino-umana care vrea si poate sa lucreze pentru binele omenirii si mântuirea omului. Toate celelalte sunt potrivnice Bisericii si lui Dumnezeu. De aceea miscarea ecumenica este minciuna si erezie.

Daca scopul declarat al francmasoneriei este noua ordine mondiala si guvernarea mondiala, cum poate crede cineva ca miscarea ecumenica, creatie a francmasoneriei, ar putea ramâne izolata de acest scop?

Nichifor Crainic, într-un pasaj din Memoriile sale, ne arata cât de importanta este rezolvarea problemei religioase, îl redam mai jos.

„La Geneva se discuta problema Statelor Unite ale Europei si prezida Nicolae Titulescu. Nu veneam la spectacolul Societatii Natiunilor ca un arab la Mecca, ci ca un american la un muzeu de curiozitati. Am combatut-o de la început pentru ca n-am crezut nici în seriozitatea si nici în durabilitatea ei. Un tel suprem, cum e pacea mondiala, întemeiat pe tratatele de pace de dupa primul razboi mondial era o absurditate. [...] Sub masca pacifismului si a înfratirii popoarelor, învingatorii de ieri nazuiau sa-si pastreze privilegiile împotriva învinsilor. Astfel, sinceritatea, care e conditia primordiala a unei credinte, nu era în nici o parte. [...] Pacifismul fara fundament metafizic nu exista. Pacifismul fara suflu religios nu se poate realiza. Dar pe acest teren problema devine si mai complicata decât pe cel politic propriu-zis. În numele carei credinte religioase se pot înfrati toate popoarele? Crestinismul n-a cucerit înca tot pamântul; o turma si un pastor  e înca un ideal pentru cel mai înflacarat apostolat cu putinta. Iar a pune crestinismul, fara sa vorbim de confesiunile din sânul lui, pe picior de egalitate cu mahomedanismul sau cu budismul, în numele pacifismului religios, e o imposibilitate de principiu si de fapt. Societatea Natiunilor ocolind aceasta dificultate, era un organism areligios, profesând un pacifism fara fundament transcendental, în locul religiei, ea a practicat formula, ce i s-a parut comoda, a francmasoneriei suprareligioase, care nu e decât afumarea constiintei naive a unor intelectuali cu pseudoatitudinea neantului ateist. Francmasoneria însa, având un caracter ocult si aderenti inavuabili, ideile ei divulgate indirect nu sunt de natura sa entuziasmeze popoarele pentru o credinta pacifista.
Neajunsul acesta l-au observat chiar sustinatorii Societatii Natiunilor care, în scrierile lor, deplâng lipsa unei credinte metafizice sau a unei mitologii, care sa dea sângele vietii organismului genevez. Zeitatile acestea neomitologice, ce ar fi trebuit sa creeze un fel de Olimp modern în vârful Mont Blanc-ului, se numesc în filosofia contemporana valori. Valoarea adevarului, a binelui, a frumosului si asa mai departe, autonome si independente, unele de altele, cum nu sunt nici stelele de pe cer, care depind ca sa se poata mentine în armonia suverana prestabilita lor de cel care le-a facut. Cât de falsa este aceasta mitologie teoretica, fabricata de cea mai noua filosofie, se vede din neputinta Societatii Natiunilor de a însufleti popoarele pentru idealurile ei, care nu erau altceva decât valori în sensul cel mai modern al cuvântului. Esecul mondialismului genevez si al oricarui alt mondialism sta în faptul principal ca omul nu e capabil sa dea omenirii o credinta sau o valoare suprema."¹³⁹ „Situata la distanta siderala de pacea tuturor, Societatea Natiunilor n-avea sa pregateasca în realitate decât al doilea razboi mondial.”¹⁴⁰ Si aceasta corespundea exact planului iluminatilor satanisti.

Eforturile miscarii ecumenice, asa cum sunt ele mentionate în documentele Consiliului Ecumenic al Bisericilor si al Organizatiei Religiilor Unite, se îndreapta spre minimalizarea diferentelor de doctrina, cu sugerarea si promovarea sincretismului religios, cu scopul de a permite o coeziune în cadrul maselor de credinciosi de diferite religii si confesiuni. Fara rezolvarea problemei religioase, guvernarea mondiala si religia unica nu pot fi impuse.¹⁴¹

Se ridica întrebarea, daca si în ce masura francmasoneria influenteaza Biserica Ortodoxa si celelalte confesiuni crestine?

Iata câteva date consemnate de istoriografie:

- Thornas Charmers, fondatorul Aliantei Evanghelice (1846), a fost vicepresedinte al organizatiei francmasonice Royal Society din Edinburg si concomitent membru al lojei francmasonice numarul l din Forfarshire.¹⁴²

E, desigur, naiv sa crezi ca marile miscari se compun din naivi indusi în eroare de manipulatori oculti. Totusi, naivitatea joaca un oarecare rol în societate, un rol pe care l-am dori sesizat de cât mai multi oameni interesati. Confesiunile neoprotestante, în masura în care constituie diverse uniuni si aliante nationale si internationale sunt în mod sigur deviate de ascunse forte francmasonerice, fiind adesea chiar conduse de francmasoni.

Norbert Homuth divulga, în 1985, ca presedintele Federatiei mondiale a baptistilor, dr. Duke McCall, este francmason din Rotary Club.

Profiind penetrat de idei masonice este cultul metodist. Homuth enumera 20 de pastori, din biserica metodista americana care sunt si membri în francmasonerie. Episcopul metodist F. P. Corson, fost presedinte al Congresului Mondial Metodist este francmason al lojei din Pennsylvania. Episcopul metodist R. A. Muller, fost presedinte al Congresului National al Bisericilor este francmason activ.

Suedia are 535 parohi luterani în francmasonerie. Arhiepiscopul Bertil Werkstrom este francmason activ. Alti sase episcopi suedezi, printre care Sven Lindegaard, sunt francmasoni.¹⁴³

Întregul protestantism si neoprotestantism actual, descompuse din punct de vedere eclesial, se afla în mrejele francmasoneriei.¹⁴⁴

În Biserica romano-catolica, un mare numar de cardinali si alte fete bisericesti au apartinut sau apartin francmasoneriei. Numai la Vatican - zice N. Homuth - cunosc pe nume 90 de francmasoni începând cu Marcinkus si Suenens si terminând cu Peletti si Virgil de la Osservatore Romano. Telul lor este unitatea crestina ca supra biserica, o biserica mondiala antropocentrica a planuitului guvern mondial.¹⁴⁵

În Grecia au aparut numeroase carti si articole care releva faptul ca multi preoti, teologi si ierarhi ai Bisericii Ortodoxe sunt francmasoni. Unul dintre cei care ia atitudine fata de acest fapt este mitropolitul Calinic de Pireu.

Care este situatia în România? Au existat sau exista clerici francmasoni? Cercetarea noastra istorica asupra acestei probleme se bazeaza pe informatii date publicitatii în decursul timpului. Din pacate sursele sunt foarte putine.

Cele mai bogate în date sunt chiar sursele francmasonice care dovedesc ca au existat si clerici atrasi de aceasta organizatie înca de acum 200 de ani.

Vom da mai jos lista personalitatilor bisericesti care au facut parte din francmasonerie, asa cum sunt ele mentionate în sursele francmasonice.

In 1776 este amintit Leon, episcop de Husi, în 1781, Ioan Piuaru Molnar, 1787 Gherasim, arhimandrit din Iasi, Amfilohie (?-1800), episcop de Hotin, Athanasie (Stoeanescu) (1815-1880), episcop; Dionisie Lupu (1769-1831), mitropolit; Gherasim (Clipa Barnovschi) (?-1826), episcop; Irineu Mihalcescu, sec. XX, mitropolit; Leon Gheuca (1735-1789) episcop de Roman si apoi mitropolit al Moldovei; Meletie Lefter, sec. XIX, episcop de Roman; Filaret Scriban (1811-1873), intra în francmasonerie pe când era arhimandrit, Dima Teofilact, arhimandrit, Efrem, arhimandrit bulgar, Gheorghe, arhidiacon din Iasi; Nectarie Hermeziu, arhidiacon din Iasi; Sofronie Vârnav (1801-1861), staret de Neamt dupa 1848; Vasile Agape, nascut în 1831, profesor de teologie în Iasi; Boerescu Zaharia sec. XIX, profesor la Seminarul din Curtea de Arges; Stefan Calinescu (1844-1921), preot, profesor de teologie; Aurel Craciunescu, nascut în 1877, profesor de teologie; Chiriac Dimancea, nascut în 1880, profesor de teologie.¹⁴⁶

Atât despre membri. Nu stim însa prea multe lucruri despre simpatizanti.

În 1937, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române condamna masoneria pentru ca „propaga necredinta prin conceptia panteist-naturalista", „considera pe evrei superiori crestinilor", „vrea sa se substituie crestinismului", „submineaza ordinea sociala".¹⁴⁷

În 1948, lojile intra în adormire.¹⁴⁸

De acum ierarhia Bisericii Ortodoxe va fi supusa presiunilor regimului comunist anticrestin.

Din francmasoneria româneasca au mai facut parte reformati, evanghelisti si catolici.

Dupa 1948, comunistii au infiltrat Biserica Ortodoxa si acestia au exercitat mereu presiuni asupra ierarhiei pe de o parte si asupra credinciosilor pe de alta parte. Aceasta înrobire a crestinilor a tinut pâna în 1990.

Dupa 1990, Biserica avea sa lupte cu si mai multi dusmani; cu sectele, cu comunistii, cu satanistii, cu new age-isti si globalisti si din nou cu francmasoneria.

Desi informatiile date publicitatii privitoare la infiltrarea francmasoneriei în Biserica sunt foarte putine, învatamintele trecutului si efectele pe care le observam ne fac sa credem ca Biserica este în continuare infiltrata de francmasonerie, chiar daca nu-i putem nominaliza pe cei implicati.

În schimb, putem afirma cu certitudine ca exista preoti si ierarhi care colaboreaza strâns cu tot felul de organizatii francmasonice camuflate. Acestea sunt de doua feluri: ecumenice si umanitare. La prima vedere nu pare nimic rau sa primesti ajutoare diverse de la ecumenisti sau francmasoni, însa noi ne întrebam, cine face astazi cadouri de sute de mii de dolari fara sa ceara nimic în schimb?

Pe lânga multe gunoaie si alimente expirate, dupa 1990, prin grija unor binefacatori, tara noastra s-a procopsit cu mii de tone de deseuri toxice, facute cadou.

În general francmasonii cer un singur lucru: tacerea. La aceasta se mai adauga facilitarea intereselor lor distincte: înlesnirea ecumenismului si a noii ordini mondiale anticrestine.

Daca tinem cont de aceste realitati ne va fi mult mai usor sa întelegem unde va duce dialogul ecumenic.

Este bine sa precizam ca nu toti ecumenistii sunt francmasoni, însa toti sunt în slujba francmasoneriei. Cei care sustin si promoveaza ecumenismul slujesc idealurile francmasoneriei: guvernul mondial, distrugerea crestinismului si instituirea religiei unice, a cultului adus lui Lucifer.

La început, participarea ortodocsilor la dialogurile ecumenice a fost exceptionala, locala si îndrazneata, în vreme ce patriarhii ortodocsi se luptau pentru apararea dreptei credinte (1848), în SUA unii ortodocsi intrau în dialog cu anglicanii, care au ajuns astazi sa sustina hirotonia femeii¹⁴⁹ si homosexualitatea.¹⁵⁰

Astazi situatia este mult mai cutremuratoare, fapt pentru care multi clerici anglicani au trecut cu tot cu parohii la ortodoxie.¹⁵¹ În aceasta situatie se ridica întrebarea: mai are rost dialogul „teologic" între ortodocsi si anglicani?

Din 39 de episcopi anglicani care au raspuns unui sondaj, 10 nu credeau în realitatea istorica a Nasterii din Fecioara, 9 nu credeau nici în învierea trupeasca a lui Hristos, iar 19 episcopi nu au considerat necesar pentru crestini sa creada ca Hristos este Dumnezeu. Radicalismul care i-a cuprins pe unii teologi anglicani merge pâna la negarea tuturor minunilor din Sf. Scriptura.¹⁵²

Au urmat apoi câteva interventii ale patriarhiei de Constantinopol care a adresat Bisericilor crestine chemarea la dialog ecumenic, cu trecere peste diferentele dogmatice.¹⁵³ Este vremea în care francmasonii din Biserica Ortodoxa de Constantinopol sugereaza convocarea unui sinod ecumenic care sa reformuleze învatatura de credinta si viata bisericeasca.

Trebuia însa slabita rezistenta ortodoxa. În acest sens s-au tinut mai multe conferinte asa-zise pan-ortodoxe si câteva conferinte ale profesorilor de teologie.¹⁵⁴ Ne-am astepta ca la asemenea întruniri sa se caute solutii noi pentru apararea dreptei credinte a Bisericii Ortodoxe. În realitate la aceste întruniri s-au cautat solutii pentru slabirea si dezbinarea credintei ortodoxe. Pentru exemplificare, amintim ca se urmarea:

       - reducerea duratei posturilor;
       - aprobarea casatoriei a doua pentru preoti;
       - aprobarea divortului;
       - justificarea ecumenismului;
       - reinterpretarea sfintelor canoane etc.

Dialogul ecumenic si ecumenismul nu au nici o justificare canonica sau dogmatica, dimpotriva, canonic si dogmatic, ecumenismul este erezie. Un alt lucru care ne întristeaza este ca din învatamântul teologic s-a scos studiul apologetic si îndrumarile misionare, înlocuindu-se cu istoria si apologia ecumenismului. Asa s-a ajuns ca astazi viitorii preoti în loc sa învete cum sa apere dreapta credinta în fata ereziilor si sectelor, învata despre necesitatea relativizarii credintei si despre ecumenism, integrare europeana, globalizare, toleranta, etc.

Totdeauna ecumenistii au fost minoritari în Biserica Ortodoxa. Însa odata cu câstigarea multor ierarhi influenti, ecumenismul tinde tacit sa devina politica oficiala a Bisericii Ortodoxe Române. Si odata cu aceasta a început si denigrarea, discreditarea si persecutarea ortodocsilor traditionalisti, antiecumenisti.

133. Vezi si la Ralpf Epperson, Noua ordine mondiala, Ed. Alina, Oradea, 1997, p. 72.
134. Aceasta scrisoare a fost publicata în cartea Teocratia oculta, scrisa de Lady Queenborough, p. 208-209, la Salem Kirbon, Satan 's Angels Exposed, Morais Cerullo World Evangelism Edition, 1980, p. 159.
135. Citat dupa Ralph Epperson, Noua ordine mondiala, Ed. Alma. Oradea, 1997, p. 70-71.
136. Mihai Urzica, op. cit., p. 114.
137. Mihai Urzica, op. cit., p. 114, dupa comandorul W. Guy Carr R. D., articol publicat în New Billing News, vol. 2, nr. 6, aprilie 1958, editat de Publications du Comite de la Federation des laîcs chretiens.
138. Salem Kirban, Satan 's Angels Exposed, Ed. citata, p. 161, 164. În 1964, Buletinul Marelui Orient de Franta declara ca "Francmasoneria urmeaza sa depaseasca atât Biserica Catolica, cât si comunismul" (Petre Dogaru, op. cit., p. 518).
139. Nichifor Crainic, Zile albe-zile negre, Casa editoriala Gândirea, Bucuresti. 1991, p. 219-220.
140. Nichifor Crainic, op. cit., p. 221.
141. Marturie ne stau documentele primei conferinte despre diversitate culturala si religioasa, tinuta la Melbourne, iulie 1997. Informatiile au fost preluate de la adresa web: http://www.cth.com.au/corp/despatch si
http://www.closer.brisnet.org.au/despatch/wcrp/reportl.htm
142. Bruno Wurtz, NewAge, Ed. cit., p. 97.
143. Bruno Wurtz, op. cit., p. 98.
144. Bruno Wurtz, op. cit., p. 94.
145. Ibidem, p. 94. Pentru mai multe amanunte cu privire la infiltrarea Vaticanului de catre francmasonerie vezi si lucrarea lui David Yallop, În numele Domnului. O investigatie privind asasinarea papei Ioan Paul I, Ed. All, Bucuresti, 1997.
146. Informatiile sunt extrase din cartea scrisa de Horia Nestorescu Balcesti, Ordinul masonic român, ed. cit.
147. Horia Nestorescu Balcesti, op. cit., p. 195.
148. Petre Dogaru, Casa regala, femeile fatale, masoneria si dictatorii secolului XX, Ed. Aldo Press si Triton, Bucuresti. 2002, p. 517. Vezi si la Horia Nestorescu Balcesti, Ordinul masonic român, ed. cit, p. 197.
149. Detalii în ziarul Vestitorul ortodoxiei, nr. 88/93. Hirotonia femeii a fost aprobata de Biserica anglicana în anul 1992. Sinodul General al Bisericii Anglicane a aprobat cu 2/3 din voturi hirotonia femeii (Michael Harper, op. cit., p. 93).
150. Michael Harper, op. cit., p. 43-45: De pilda Lordul Runcie. Arhiepiscop de Canterbury a recunoscut ca a hirotonit cu buna stiinta homosexuali.
151. Michael Harper, op. cit., p. 46-48.
152. Michael Harper, op. cit., p. 47.
153. Istoria bisericeasca universala, EIBMBOR, Bucuresti, 1993, p. 545.
154. Istoria bisericeasca universala, EIBMBOR, Bucuresti, 1993, p. 534-543.