|
|||||||
|
|
|
|||||
|
|
|||||||
11. Introducere īn teologia istoriei
DESPRE viata bisericeasca si a societatii, īn general, s-au scris mii de carti īn care evenimentele si faptele umane sunt selectate, grupate si interpretate dintr-un anumit punct de vedere.122
Suntem, cred, cu totii de acord ca selectarea si gruparea evenimentelor si faptelor umane fara interpretare nu are valoare. De ce? Pentru ca nu ne-ar ajuta la īntelegerea istoriei.
Nu intentionam sa īnsiram evenimente si fapte ci vom cauta sa īntelegem cursul vietii umane, cursul vietii crestine si al Bisericii īn lume. Vom īncerca sa īntelegem legatura dintre evenimentele si faptele consemnate de istoriografie.
Īn general, interpretarea care se da faptelor si evenimentelor īn lucrarile de istorie este partiala si rupta de legatura omului cu divinul.
Vom īncerca o interpretare a faptelor din perspectiva teologica, crestina, īntrucāt o istorie care face abstractie de legatura omului cu Dumnezeu si de lupta Bisericii cu dusmanii ei, nu poate fi decāt partiala si denaturata.
Īnainte de a īncerca sa memoram multime de date, fapte si evenimente, este bine sa īnvatam cum sa le īntelegem īn contextul vietii crestine si al Bisericii. Pe de o parte vedem māna omului īn istorie, iar pe de alta parte trebuie sa vedem māna lui Dumnezeu.
Este adevarat ca omul face istoria, īnsa nu trebuie sa uitam ca el este sub doua influente nevazute: a lui Dumnezeu, Creatorul lumii si a diavolului, uzurpatorul ordinii din lume si dusmanul omului.
Fara o perspectiva teologica, istoria este fara noima, fara sens, fara directie, fara finalitate. O astfel de perceptie si conceptie īl face pe om sa creada ca nu are sa dea socoteala nimanui pentru faptele sale; īl face sa creada ca poate sa-si determine viitorul fara responsabilitatea judecatii.
Pentru noi crestinii, cursul vietii umane este hotarāt de Dumnezeu, facānd parte din planul lui Dumnezeu de māntuire a lumii si de īndumnezeire a omului.
Datoria omului este sa descopere si sa respecte acest plan spre binele lui. Planul lui Dumnezeu cu lumea este cuprins īn Sf. Scriptura, īn lipsa acestei viziuni, omul ori cade īn deznadejde, ori crede ca se poate māntui singur, fara de Dumnezeu.
Care este adevarul?
Analizānd cu atentie faptele si evenimentele, vom vedea ca dupa caderea īn pacat a primilor oameni, omenirea a intrat sub stapānirea Sarpelui, a lui Satan. Prin pacat, adica prin departarea de Dumnezeu, diavolul a cāstigat putere asupra oamenilor.
Istoria omenirii este lupta dintre bine (Dumnezeu) si rau (Satan). Fara luminarea revelatiei divine omul a cazut īn dualism, considerānd pe Dumnezeu si pe Satan drept doi zei care se lupta pentru putere. Īn unele situatii, omul a ajuns pāna la pierderea ideii de personalitate. Astfel, pentru multi pagāni binele si raul deveneau doua principii impersonale, doua energii.
Istoria poporului evreu este istoria purtarii de grija a lui Dumnezeu, fata de lumea pe care a creat-o. Istoria popoarelor pagāne este istoria stapānirii lui Satan asupra omenirii ratacite, amagite si departate de Dumnezeu.
Prin jertfa Fiului lui Dumnezeu īntrupat omul este rascumparat si restaurat si scos de sub stapānirea diavolului. Diavolul, Satan, s-a vazut izgonit din oameni īn locuri pustii.
Izgonit prin harul lui Dumnezeu din viata crestinilor, Satan se lupta īn ascuns pentru amagirea si īnrobirea omenirii. Istoria ultimilor 2000 de ani este istoria luptei duse de diavol īmpotriva Bisericii lui Hristos, adica asupra crestinilor, care formeaza trupul tainic al lui Hristos.
Diavolul nu a renuntat la planul sau de īnrobire al oamenilor si de īndepartare a lor de Dumnezeu. Desi odata cu extinderea Bisericii, puterea si influenta diavolului a scazut, ea nu a īncetat niciodata de a lucra īmpotriva Bisericii.123
Ce dovezi aducem īn acest sens?
Satan s-a ridicat īmpotriva crestinilor prin persecutiile īmparatilor si stapānitorilor pagāni, prin gnosticismul sincretist, prin erezii si schisme, inovatii si abateri de la dreapta credinta, prin ocultism si neognosticism.
Slujitorii diavolului nu au disparut niciodata. Ei au fost cei care au dus mai departe, īn ascuns, veac dupa veac, credintele si practicile pagāne si cultul īnchinat lui Lucifer. Acestia sunt vrajitorii, vracii, magicienii, ocultistii, spiritistii, iar mai nou teosofii, ghicitorii, radiestezistii, mediumii si altii asemenea acestora.
Izgoniti si marginalizati din societatea īncrestinata, ei s-au retras īn ordine si organizatii secrete. Caracterul secret se impunea pentru a nu atrage asupra lor persecutiile.124
Istoriografia consemneaza existenta unor asemenea ordine si organizatii oculte ce desfasurau activitati secrete si subversive, īndreptate īmpotriva Bisericii si a stapānirii crestine.
Din aceasta cauza se naste dorinta acestora de a-si uni eforturile īn lupta lor īmpotriva crestinilor si a stapānirii crestine, prin declansarea unei renovatio, a unei noi ordini mondiale, alta decāt crestina.
Istoriile consemneaza faptele si evenimentele, dar pastreaza tacerea asupra acestei lupte duse īn secret īmpotriva crestinilor. Satan se lupta cu toti oamenii, dar mai cu seama cu crestinii. De ce? Pentru ca numai prin Biserica vine māntuirea.
Cine este diavolul? Este cel ce dezbina, cel cu doua vointe, cel cu multe fete, cel care sadeste zāzanie si pareri diferite pentru a-i īmparti si dezbina pe crestini īn grupuri si partide. El este dezbinatorul.125
Dupa schisma de la 1054, Biserica slabeste, iar slujitorii Satanei se īntaresc si se organizeaza pentru o actiune comuna īndreptata īmpotriva turmei lui Hristos, asupra societatii crestine.126 Pe masura ce aceste organizatii se īntaresc ele īncep sa contrafaca istoria si sa nege constant orice īncercare de deconspirare a luptei lor īmpotriva crestinilor.
Una dintre cele mai cunoscute organizatii oculte este francmasoneria. Aceasta organizatie aduna la un loc pe toti cei care accepta sa lucreze pentru atingerea idealurilor francmasonice: guvernul mondial si instaurarea domniei lui Antihrist. Nu toti stiu ca francmasoneria este īn slujba lui Satan. Masonii de grad īnalt stiu asta.127
122.
Un studiu interesant care merita citit, despre istorie si istoricitate, vezi
la Lucian Boia, Jocul cu trecutul. Istoria īntre adevar
si fictiune, Ed. Humanitas, 1998.
123.
II Tesaloniceni 2. 7-12.
124.
Serge Hutin, Alchimia, Editura de Vest, Timisoara,
1992, p. 118.
125. Diavolul
este antimodelul prin excelenta, esenta sa fiind tocmai deghizarea, uzurparea
aparentelor, fortarea nerusinata sau subtila a nuantelor - pe scurt, arta de
a face formele sa minta." (Denis de Rougemont, Partea
diavolului, Ed. Anastasia. 1994, p. 7). Diavolul este Acuzatorul
care vrea sa ne faca sa ne īndoim de iertarea noastra." (Ibidem,
p. 32.)
126. Rosicrucienii
si mai tārziu francmasonii sunt un exemplu īn acest sens.
127.
Ralph Epperson, Noua ordine mondiala, Ed. Alina,
1997, p. 130-153.