7. Marturia faptelor

Free Web space and hosting from 0golf.com

TRAIM într-o epoca de adânc dezechilibru spiritual, epoca în care multi crestini ortodocsi sunt ca niste copii dusi de valuri, purtati încoace si încolo, de orice vânt al învataturii, prin înselarea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea ratacirii (Efeseni 4, 14).

Pare, într-adevar, sa fi sosit timpul când oamenii nu mai sufera învatatura sanatoasa, ci - dornici sa-si desfâteze auzul - îsi gramadesc învataturi dupa poftele lor, si îsi întorc auzul de la adevar si se abat catre basme (II Timotei 4, 3-4).

Ne încearca un sentiment de consternare când citim cele mai recente documente si luari de pozitie ale miscarii ecumenice.⁹¹ Dar în cadrul unor astfel de întruniri „la vârf se omite sa li se comunice eterodocsilor ca Biserica Ortodoxa este Biserica lui Hristos, la care suntem chemati cu totii.

Dar multi dintre participantii ortodocsi la aceste „dialoguri" banuiesc, ori sau convins deja, ca ele nu constituie nici pe departe cadrul în care sa se poata face auzita vocea ortodoxiei; ei vad ca însasi atmosfera de „liberalism" ecumenic al acestor întruniri anuleaza orice adevar de credinta care s-ar putea rosti în cadrul lor.

La nivele putin înalte, conferintele si discutiile ecumenice se organizeaza de obicei cu participarea unui vorbitor ortodox si chiar cu oficierea de rugaciuni comune.

Scopul lor, departe de a fi realizarea unitatii de credinta, este, mai degraba, favorizarea raspândirii între ortodocsi a relativismului dogmatic, în numele reconcilierii si al pacii.

Crestinii ortodocsi constienti de pericolul ce-l reprezinta ecumenismul se pot întreba, pe buna dreptate, unde vor sfârsi toate acestea si pâna unde va fi impusa limita tradarilor, falsificarilor si demolarilor din interior a ortodoxiei.

Nu s-a facut pâna acum nici un studiu atent în aceasta privinta, dar tinând cont de logica desfasurarii evenimentelor, nu este imposibil sa vedem în ce directie se îndreapta ele.

Ideologia care sta în spatele miscarii ecumenice, care inspira declaratiile si actiunile ecumenistilor, este o erezie ai carei termeni sunt deja clar definiti: „Biserica lui Hristos nu exista, nimeni nu se afla în posesia adevarului absolut. Biserica se constituie de-abia acum, în zilele noastre”⁹²

* * *

Se ridica o întrebare: ce este rau în miscarea ecumenica de vreme ce se doreste realizarea unitatii crestinilor?

Problema este mult prea complexa pentru a o aborda într-un mod simplist. ~n întrebarea de mai sus sunt, de fapt, doua întrebari:

1. Ce este rau în miscarea ecumenica?
2. Ce este rau în a dori unitatea crestinilor?

La a doua întrebare raspundem usor: Nu este nimic rau sa doresti realizarea unitatii crestinilor. La prima întrebare vom putea raspunde abia dupa ce vom arata ce face miscarea ecumenica.

Legând întrebarile între ele, avem tendinta de a da acelasi raspuns, orientându-ne dupa partea cunoscuta. Si astfel suntem dusi în eroare.

Rationamentul eronat ar fi cam asa: a dori unitatea crestina este un lucru bun. Deci, daca miscarea ecumenica doreste unitatea crestina rezulta ca ea este buna. Macar în parte.

În realitate, „unitatea crestina" este nada cu care se prind crestinii naivi.

Miscarea ecumenica vorbeste despre unitatea crestina, dar nu face nimic pentru unitatea crestina, pentru ca ea este interesata de unitate, dar nu crestina. Sau altfel spus, miscarea ecumenica urmareste unitatea crestinilor, dar nu în Hristos, ci în afara de Hristos.

Miscarea ecumenica este doar un mijloc prin care se încearca amagirea crestinilor. Asadar, miscarea ecumenica militeaza pentru unitate în mijlocul confesiunilor crestine la fel ca si alte miscari si organizatii, asa cum am aratat mai sus. Din acest motiv, putem aseza miscarea ecumenica alaturi de teosofie, baha'i, iehovisti, francmasonerie si miscarea new age.

O alta demonstratie.

Astazi, se stie ca exista o similitudine între fortele fizice si fortele sociale. Cercetarile au demonstrat ca principiile din fizica pot fi aplicate si în societate ca de altfel si în economie.

Ce înseamna aceasta pentru noi care studiem scopurile miscarii ecumenice?

Stim ca daca asupra unui obiect actioneaza mai multe forte în diferite directii, directia în care se va deplasa obiectul este data de suma fortelor, numita si rezultanta fortelor.

Aplicând aceasta regula la fortele sociale spunem ca asupra grupurilor de persoane sau asupra societatii umane, asupra maselor se exercita diferite forte: politice, economice, religioase, sociale, juridice, etc.

Asadar, grupul sau masele de oameni reprezinta obiectul asupra caruia se exercita mai multe forte.

Care este directia în care se va deplasa obiectul? Ca si în cazul unui obiect fizic, directia va fi data de suma fortelor, de rezultanta fortelor.

Fortele par foarte diferite, aproape imposibil a însumat.

Dupa felul cum am fost educati, pare imposibil de înteles legatura dintre politic, economic, religios, social, stiinta, filosofic, etc. Si totusi, cu un pic de atentie, vom observa ca toate aceste tipuri de forte actioneaza asupra aceluiasi obiect, fapt istoric.⁹³

In pofida faptului ca aceste forte par diferite, din cauza numelor cu care le identificam (recunoastem), cu putina atentie, ce observam? Ce este comun acestor tipuri de forte? Unitatea. Unitatea este factorul comun.

Fiecare tip de forta îsi cauta propria unitate specifica. În final suma acestor forte va fi unitatea.

Astfel, masele de oameni (crestinii) sunt îndemnati spre unire sub un guvern mondial, cu o economie unita, cu o religie unita (unica), cu o legislatie unita (unica).

De retinut ca rezultatul unitatii nu va semana cu nimic din ce a fost. Astfel, putem afirma ca miscarea ecumenica este un mijloc care contribuie la un proces ce nu are nimic comun cu crestinismul.

Miscarea ecumenica este o pacaleala, o minciuna prin care francmasoneria încearca sa-i determine pe crestini sa contribuie la realizarea unitatii antihristice.

Care este marturia faptelor?

1) Pe 22 iunie 1965, s-a convocat la San Francisco o conferinta religioasa pentru pacea mondiala, cu ocazia aniversarii a 20 de ani de la înfiintarea unei filiale ONU în acel oras. În fata unui public de 10.000 de persoane, reprezentanti ai religiilor hindusa, budista, musulmana, mozaica, penticostala, catolica si ortodoxa au tinut cuvântari despre fundamentarea religioasa a notiunii de pace mondiala.⁹⁴

2) Într-o delegatie oficiala la cel de al XIX-lea Congres al clerului si laicatului din Dioceza Greaca a Americii de Nord si de Sud, s-a afirmat: „Credem ca miscarea ecumenica, chiar daca a luat nastere în sânul crestinismului, trebuie sa fie o miscare a tuturor religiilor care îsi dau mâna."

3) „Templul întelegerii",⁹⁵ o fundatie americana initiata în 1960 ca un soi de „Asociatie a religiilor unite" cu scopul de a „cladi templul simbolic în diverse colturi ale lumii" (în perfect acord cu doctrina francmasoneriei), a tinut mai multe conferinte de vârf. La prima dintre ele, organizata la Calcutta în 1968, trapistul Thomas Merton a declarat: „Suntem deja în unitate. Ceea ce trebuie sa redobândim este unitatea primordiala.”⁹⁶

4) La cea de-a doua conferinta organizata la Geneva în aprilie 1970 s-au întrunit 80 de reprezentanti a 10 dintre religiile existente pentru a discuta probleme precum: „Proiectul de creare a comunitatii mondiale a religiilor."

Materialele de popularizare pe care le-a redactat „Templul întelegerii" dau la iveala ca la conferinta „la vârf organizata în toamna anului 1971 în SUA, au fost invitati si reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe, precum si faptul ca mitropolitul Emilianos din Patriarhia de Constantinopol era membru al Comitetului international al Templului.

Asadar, aceste conferinte „la vârf au oferit delegatilor ortodocsi ocazia sa intre în dialoguri care duc la „crearea unei comunitati mondiale a religiilor", care „grabesc realizarea visului de pace al omenirii", potrivit filosofiilor întemeiate de Vivekananda, Ramakrisna, Gandhi, Schweitzer si potrivit fondatorilor altor religii.

5) La începutul anului 1970, Consiliul Ecumenic al Bisericilor a finantat conferinta de la Ajaltoun, Liban, dintre hindusi, budisti, crestini si musulmani care a fost urmata de o conferinta de evaluare în iunie, acelasi an, la Zurich, unde s-a declarat necesitatea „dialogului" cu religiile necrestine.⁹⁷

6) La întâlnirea Comitetului Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Addis Abbeba (1971) mitropolitul Georges Khodre al Beirutului (Biserica Ortodoxa a Antiohiei) i-a socat pâna si pe delegatii protestanti când nu numai ca a lansat apelul la dialog cu alte religii dar, calcând în picioare 19 secole de istorie a Bisericii lui Hristos, i-a grabit pe crestini sa „investigheze viata de autentica spiritualitate a celor nebotezati" si sa-si îmbogateasca experienta cu „comorile ce se afla în sânul comunitatilor religioase universale" (Religious Press Service), caci „atunci când brahmanul, budistul sau musulmanul îsi citeste scriptura sa, el primeste în lumina pe însusi Hristos".⁹⁸

Aflând asemenea lucruri, ramâi uimit si te întrebi daca delegatii ortodocsi sunt sau nu ortodocsi.

Ca sa întelegem starea de confuzie din mintea si sufletele ecumenistilor sa redam un pasaj din cartea unui vestit hindus convertit la crestinism, Rabi Maharaj: „Din punctul meu de vedere, occidentalii care se întorc spre Orient nu L-au cunoscut niciodata pe Hristos în mod personal [...] Dupa ce am tinut un curs la un colegiu de perfectionare a profesorilor din Elvetia, am fost înfruntat de seful departamentului religios, care era un pastor la o biserica de stat. Exprimându-si dezaprobarea fata de cursul meu de religie comparata, a spus: „Eu am fost misionar în India timp de 20 de ani si am vazut indianul venerându-si dumnezeul de piatra. Eu cred ca atunci când indianul se închina idolului lui, el se închina Dumnezeului Bibliei. Nu ajutati cu nimic la stabilirea întelegerii de care avem nevoie între religii, afirmând ca exista diferente atât de drastice!"

„ - Domnule reverend, eu am fost indianul acela care s-a închinat la dumnezei de piatra. Astazi eu ma închin Dumnezeului Bibliei si cred ca sunt în masura sa va spun ca nu sunt unul si acelasi lucru - sunt lumi total diferite." ⁹⁹

7) In februarie 1972, un alt eveniment ecumenic fara precedent a avut loc la New York. Aici, pentru prima data în istorie - potrivit arhiepiscopului Iakobos al New York-ului - Biserica Ortodoxa Greaca a intrat într-un dialog teologic oficial cu reprezentanti ai cultului mozaic, în doua zile de discutii s-a ajuns la rezultate foarte precise care pot fi considerate simptomatice pentru rezultatele viitoarelor dialoguri cu religiile necrestine.

Teologii greci au cazut de acord cu „revizuirea textelor lor liturgice referitoare la iudei si iudaism, atunci când ele sunt negative sau ostile" (Religious News Service).¹⁰⁰

Mai poate exista vreo îndoiala în ceea ce priveste intentia acestor dialoguri? în mod evident, ea este aceea de a reformula crestinismul ortodox asa încât el sa nu mai creeze senzatii de disconfort necrestinilor.

91. Vezi colectia revistei Candela Moldovei din anii 1992-2003.
92. Ierom. Serafim Rose, Ortodoxia si religia viitorului, Chisinau, 1995, p. 22-23.
93. Istoricii înteleg sa ia în consideratie o retea cât mai densa de determinari, de conditionari reciproce, de interferente. Putem accepta în principiu „superdeterminarea" chiar si a celui mai neînsemnat fapt istoric, în sensul actiunii conjugate a nenumarati factori, în practica istoriografica însa suntem nevoiti sa alegem dintre acestia si sa propunem o anumita ierarhizare. Pentru amanunte trimitem la consideratiile lui Lucian Boia din lucrarea, "Jocul cu trecutul. Istoria între adevar si fictiune". De asemenea, consideram binevenit un studiu al teoriei scenariilor si prognozelor, întrucât subiectul abordat în aceasta lucrare face obiectul atât al istoriei, cât si al scenariilor.
94. Acelasi lucru îl face organizatia „Oameni si religii", întrunita la Malta în 1991 si la Bucuresti în 1998.
95. In 1960, francmasoneria creeaza organizatia americana „Templul întelegerii reciproce", ca Asociatie a Religiilor Unite, cu scopul de a-si fonda filiale în diferite zone ale lumii (Petre Dogaru, Casa regala, femeile fatale, masoneria si dictatorii secolului XX, ed. cit., p. 518).
96. Citat dupa Ierom. Serafim Rose, Ortodoxia si religia viitorului, Chisinau, 1995, p. 24-25.
97. De atunci si pâna acum, dialogurile au devenit o realitate si s-au înmultit sub egida Consiliului Mondial al Bisericilor si al Conferintei Bisericilor Europene (Vezi colectia „Candela Moldovei" 1992-2003). Vezi si la I.P.S. Damaskinos Papandreou, Mitropolitul Elvetiei, Biserica, societate, lume, Ed. Trinitas, Iasi, 1998, p. 269-302.
98. Christian Century. 10 febr. 1971, citat dupa Ierom. Serafim Rose, op. cit., p. 27.
99. Rabi R. Maharaj, Moartea unui guru. O extraordinara istorisire a unui om care a cautat adevarul, Ed. Lumina lumii, 1994, p. 233-234.
100. Revizuiri, în secret, s-au facut si în cartile noastre de cult, editate de Institutul Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.