5. 2. Când, cum si în ce context istoric a aparut?

Free Web space and hosting from 0golf.com

Se cuvine o precizare. Nu trebuie sa confundam încercarile de unire precedente cu actiunile miscarii ecumenice. Primele cautau unitatea în jurul adevarului de credinta pe când cea din urma cauta unitatea în afara adevarului de credinta.

Primele actiuni cu caracter ecumenic au început în a doua jumatate a sec. al XIX-lea. Aceste actiuni au fost initiate de organizatii anglicane si protestante care au militat pentru apropierea si colaborarea dintre Biserici, mai ales pe tarâm social, ca si francmasoneria, care le-a inspirat.⁵⁸ Au aparut într-o vreme când în lume începea sa se vorbeasca deschis despre unitate, unitate politica, unitate economica, unitate religioasa, unitate de gândire, unitate a fortelor fizice fundamentale. La ordinea zilei era cuvântul unitate.

Printre organizatiile si sectele care militau pentru unitate amintim societatea teosofica, francmasoneria, secta Baha'i, martorii lui lehova, organizatii si asociatii ecumenice crestine si necrestine.

De acum cuvântul de ordine va fi unitatea, unirea pe toate planurile si sub toate aspectele. Oare, ideea de unitate si uniune sa fi aparut chiar asa dintr-odata? Nu! A fost un proces de lunga durata, dar ocult, care astepta plinirea vremii, momentul potrivit pentru mobilizarea întregii omeniri la realizarea acestui deziderat.

Am vazut deja ca înca din sec. al XVI-lea se punea în circulatie ideea pentru începerea unei reforme universale a lumii, o renovatio a religiei si culturii.

Acest proces a început concomitent în educatie, cultura si stiinte. Alchimistii de atunci sunt „parintii" cercetatorilor de astazi. Serge Hutin - mason - recunoaste deschis ca stiintele de astazi sunt urmasele alchimiei. „Stiinta noastra contemporana trebuie, de fapt, sa se considere datoare fata de acesti discipoli ai lui Hermes, care de altfel, de multa vreme n-au încetat sa-si atraga profunda discreditare de care teoriile si practicile lor erau învaluite: oare nu alchimistii au pretins primii posibilitatea transmiterii elementelor, teorie care constituie în zilele noastre postulatul însusi al cercetarilor asupra radioactivitatii si energiei atomice?”⁵⁹

Influenta alchimiei a fost prodigioasa ...a influentat arta, literatura si tehnica. Ea a influentat si francmasoneria, ai carei adepti erau si alchimisti. Alchimia, desi nu s-a dezvoltat ca o religie, are propria sa cosmologie si eshatologie. În ce priveste rolul jucat de gnosticism, Serge Hutin afirma ca „alchimia a preluat de altfel stilul complicat al gnosticilor care prin imagini grandioase si confuze în acelasi timp, încerca sa-si initieze fidelii în secretele cosmosului, ale esentei si scopurilor universului.”⁶⁰

Pe plan religios, în a doua jumatate a sec. al XIX-lea, apar o serie de grupari si secte sincretiste, care promovau credinta într-o supra-religie universal valabila si care încerca asimilarea crestinismului.

Între acestea amintim secta Baha'i care propovaduia ca:⁶¹

        - umanitatea se afla, în mod iminent, în pragul unei ere de totale schimbari în mediile de viata;
       - specia umana, în toata diversitatea ei, poate învata sa traiasca si sa lucreze ca un singur popor, într-o patrie comuna, mondiala;⁶²
       - stiinta si religia sa coexiste în mod armonios;
       - previzioneaza formarea unei federatii în care sa domneasca armonia si colaborarea;
       - pacea universala;
       - solutionarea spirituala a problemelor economice si sociale;
       - limba mondiala si scriere unica;⁶³
       - instituirea unui tribunal international.

Baha'i-ul nu a ramas undeva izolat, iar intentiile sale nu au ramas utopice.⁶⁴ Secta a folosit pentru propagarea conceptiilor sale un mediu existent, dinainte pregatit. Baha'u'llah s-a adresat în repetate rânduri puternicilor vremii, conducatorilor de religii si multor savanti si scriitori îndemnându-i sa faciliteze raspândirea religiei baha'i.⁶⁵ Religia baha'i este cosmopolitism fideist de factura gnostica.⁶⁶

Aceleasi idei sunt propovaduite de o alta secta aparuta tot în a doua jumatate a sec. al XIX-lea, Martorii lui Iehova, care îsi fundamenteaza învataturile mai ales pe texte din Vechiul Testament. Iehovistii nu sunt atât o secta crestina cât mai ales una sincretista; o organizatie politica mai mult decât o secta religioasa. Formeaza o uriasa societate trans-nationala, care îi exploateaza crunt pe numerosii sai adepti, care lucreaza voluntar.⁶⁷

    Martorii lui Iehova sustin acelasi universalism ca si Baha'i-ul:
       - omenirea se afla în pragul unei noi ere: Regatul;
       - toate religiile vor disparea când va ramâne numai cea a „martorilor";
       - toate guvernele vor fi anihilate si se va institui un guvern mondial, condus de Mesia al lor;
       - pacea universala;
       - numarul 666 este semnul noului Mesia.

În aceeasi perioada Helena Petrovna Blavatsky (1831-1892) pune bazele Societatii teozofice. De mai bine de un secol teosofia a fost sursa de introducere în occident a religiilor orientale. Teosofia este o doctrina sincretista care uneste curente religioase cu precadere din orient (cabala, budism, hinduism, taoism)⁶⁸. Dupa un timp de regres, teosofia a alimentat majoritatea gnozelor contemporane si religiile pentru Noua Era.

În programul Societatii teosofice se afla urmatoarele teluri: 1) constituirea unui nucleu de înfratire generala a omenirii indiferent de rasa, religie, sex, casta, culoare; 2) stimularea studierii comparate a religiilor, a filosofiilor, a stiintelor naturii; 3) cercetarea unor legi ale naturii înca neexplicate precum si promovarea fortelor ascunse, launtrice omului. Aceste puncte programatice pot fi întâlnite în întregime în miscarea New Age.⁶⁹ Teosofia are legaturi cu spiritismul modern, aparut tot în aceasta perioada. Strâns legata de teosofie se afla antroposofia⁷⁰ lui Rudolf Steiner (1861-1925) fondata în 1913, dupa ce a parasit Societatea teosofica.

Aceleasi obiective diabolice le regasim si în ideologia iluminatului si satanistului K. Marx.⁷¹ În cartea lui Des Griffm, Al patrulea Reich al bogatilor este schitat planul Revolutiei mondiale a lui Weishaupt,⁷² care cuprindea:⁷³

       - abolirea tuturor guvernelor instituite;
       - abolirea proprietatii private;
       - abolirea mostenirilor;
       - abolirea religiilor;
       - abolirea familiei;
       - abolirea patriotismului;
       - crearea unui guvern mondial.

Pe plan social - politic, francmasoneria pune bazele Ligii Natiunilor⁷⁴ în anul 1920, care devine apoi Organizatia Natiunilor Unite (cu prerogative de guvern mondial). O alta dorinta mai veche a francmasoneriei a fost crearea Statelor Unite ale Europei.⁷⁵

~n ceea ce priveste latura religioasa, s-a fondat Consiliul Mondial al Bisericilor si alte organisme internationale, care au ca scop tot unirea.

Din cele relatate pâna acum, observam ca se urmareste:
       - pe plan religios - unirea tuturor religiilor într-una singura;
       - pe plan politic - crearea unui guvern mondial;
       - pe plan economic - crearea unei economii unice mondiale si emiterea unei monede unice, cel mai probabil una virtuala;
       - pe plan social - desfiintarea granitelor - amestecarea neamurilor;
       - pe plan stiintific - marea unificare a fortelor.⁷⁶

58. Istoria bisericeasca universala, vol. II, EIBMBOR, Bucuresti, 1993. p. 544.
59. Serge Hutin, Alchimia, Editura de Vest, Timisoara, 1992, p. 116-117.
60. Ibidem, p.39.
61. N. Achimescu, Noile miscari religioase, Ed. Limes Cluj-Napoca, 2002, p. 194. Vezi si lucrarea lui Danion Vasile, Darâmarea idolilor. Despre ratacirile contemporane, Ed. Bunavestire, Galati, 2002, p. 101-106.
62. Jean Vernette, Les sectes, Presses Universitaires de France, 1990, p. 71.
63. N. Achimescu, op. cit., p. 188.
64. „Bahaismul considera ca misiunea sa este aceea de a structura o noua ordine a lumii, în consecinta, interesul acestei miscari nu este orientat atât de mult spre interiorul individului, cât mai ales spre exterior; este vorba de relatii politice, sociale, culturale, este vorba de contactul cu toate acele miscari progresiste, care îsi propun detasarea de orice reflexe conservatoare, de orice traditii dogmatice si canonice." (N. Achimescu, Noile miscari religioase, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2002, p. 193.)
65. N. Achimescu, op. cit., p. 193.
66. Bruno Wurtz, Doctrinele principalelor secte ale crestinismului contemporan, Timisoara, 1988, p. 184 (curs litografiat)
67. Pentru mai multe amanunte vezi si Radu Antim, Societatea „Martorii lui Iehova" în contextul fenomenului sectar, Editura Arhidiecezana, Cluj-Napoca, 1996; Bruno Wurtz, Doctrinele principalelor secte ..., ed. cit., p. 144-176.
68. Pentru mai multe amanunte, vezi si Nicolae Achimescu, Noile miscari religioase, Ed. Limes, Cluj-Napoca. 2002, p. 59-68.
69. Bruno Wurtz, New Age, Editura de Vest. Timisoara, 1992, p. 65.
70. Nicolae Achimescu, op. cit., p. 68-88.
71. Ralph Epperson, Noua ordine mondiala, Ed. Alma, 1997, p. 117-125; Radu Comanescu si Emilian M. Dobrescu, Francmasoneria. O noua viziune asupra lumii civilizate, Ed. Valahia, 1991, p. 33, si 38; Salem Kirban, Satan's Angels Exposed, Morris Cerullo World Evangelism Edition, 1980, p. 157.
72. Ralph Epperson, op. cit., p. 110; Salem Kirban, op. cit., p. 149.
73. In 1776, evreul Adam Weishaupt a întemeiat în Bavaria ordinul Iluminatilor, care-si propunea între altele scopuri, distrugerea catolicismului, adica a crestinismului (N. Paulescu, Spitalul, Coranul, Talmudul, Canalul si Franc-Masoneria, Bucuresti, 1913, p. 216; Bruno Wurtz, op. cit., p. 35; Christian Jacq, op. cit., p. 184. Vezi si la Milton William Cooper, Partea nevazuta a lumii societati secrete, Ed. Elit, (fara an), p. 72-74.)
74. Radu Comanescu si Emilian M. Dobrescu, Francmasoneria. O noua viziune asupra lumii civilizate, ed. cit., p. 43.
75. Ibidem, p. 24-25. Vezi si referintele date de Horia Nestorescu Balcesti cu privire la Comitetul Central Democratic European [fondat de catre Giuseppe Mazzini în 1850] si Comitetul Europei Rasaritene, ambele fiind centre de orientare masonica, vizau ca obiectiv: Statele Unite ale Europei (Ordinul masonic român, p. 63).
76. Amanunte privind teoria marii unificari pot fi gasite la Cecil Folescu, Ce este universul?, Ed. Albatros, Bucuresti, 1988; John D. Barrow, Originea universului, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1994; Martin Rees, Doar sase numere. Fortele fundamentale care modeleaza universul, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2000; Lee Smolin, Spatiu, timp, univers, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2002; John Barrow, Frank J. Tipler, Principiul antropic cosmologic, Ed. Tehnica, Bucuresti, 2001.