5. 1. Ce este ecumenismul?

Free Web space and hosting from 0golf.com

5. 1. Ce este ecumenismul?⁵⁴

Ecumenismul este pan-erezia secolului XX, cea mai mare erezie a veacului, erezia ereziilor.

Iata ce spune un mare teolog ortodox, parintele Iustin Popovici:

„Ecumenismul este numele de obste pentru crestinismele mincinoase, pentru bisericile mincinoase ale Europei apusene. În el, se afla cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul în frunte; iar toate aceste crestinisme mincinoase, toate aceste biserici mincinoase nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de atot-erezie (pan-erezie). De ce? Fiindca de-a lungul istoriei, feluritele erezii tagaduiau sau sluteau anumite însusiri ale Dumnezeu-Omului Domnului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndeparteaza pe Dumnezeu-Omul în întregime si pun în locul lui pe omul european, în aceasta privinta nu e nici o deosebire esentiala între papism, protestantism, ecumenism si celelalte secte, al caror nume este legiune''.

„Dialogul" contemporan „al dragostei", care se înfaptuieste în chipul unui sentimentalism gaunos, este în realitate refuzul, - pornit din putinatatea de credinta-, sfintirii Duhului si credintei adevarului (II Tes. 2, 13), adica refuzul singurei iubiri de adevar (II Tes. 2, 10) mântuitoare. Esenta dragostei este adevarul si dragostea viaza umblând doar în adevar. Adevarul este inima fiecarei fapte bune Dumnezeu-omenesti, deci si a dragostei: si fiecare dintre acestea arata si binevesteste pe Dumnezeu-Omul Domnul Hristos, Care singur este întruparea si întruchiparea adevarului dumnezeiesc, adica a-tot-adevarului.

Sa nu ne amagim. Exista un dialog al minciunii, atunci când cei care dialogheaza se înseala, cu stiinta sau fara stiinta, unii pe altii. Un astfel de dialog e propriu tatalui minciunii, diavolul, caci mincinos este si parintele minciunii (Ioan 8, 44).

Propriu este si pentru toti împreuna-lucratorii lui cei de buna voie sau fara de voie, atunci când ei voiesc sa faptuiasca binele lor cu ajutorul raului, sa ajunga la adevarul lor cu ajutorul minciunii.

Nu exista „dialog al dragostei" fara dialogul adevarului. Altminteri, un astfel de dialog e nefiresc si mincinos. De aceea si porunca purtatorului de Hristos Apostol cere: Dragostea sa fie nefatarnica (Rom. 12, 9).

Dezbinarea si despartirea umanista eretica între dragoste si adevar este ea însasi o dovada a lipsei credintei Dumnezeu-omenesti si a pierderii cumpenei si gândirii sanatoase duhovnicesti, Dumnezeu-omenesti.

În orice caz, aceasta nu a fost niciodata si nu este calea Sfintilor Parinti.

Ortodocsii, cu totul înradacinati si întemeiati împreuna cu toti sfintii în adevar si dragoste, au vestit si vestesc, din vremurile Apostolilor pâna astazi, aceasta dragoste mântuitoare Dumnezeu-omeneasca fata de lume si fata de toate zidirile lui Dumnezeu. Minimalismul moral si pacifismul hominist gaunos al ecumenismului contemporan nu fac decât un singur lucru: vadesc uscatele lor radacini umaniste, filosofia lor bolnava si etica lor neputincioasa, cea dupa predania oamenilor (Coloseni 2, 8).

Si mai mult, vadesc criza credintei lor hoministe în adevar si nesimtirea lor dochetista fata de istoria Bisericii, fata de comunitatea ei apostolica si soborniceasca, Dumnezeu-omeneasca, în adevar si în dar. Iar cugetarea îndumnezeita si gândirea sanatoasa apostolica si patristica binevesteste prin gura Sf. Maxim Marturisitorul adevarul credintei Dumnezeu-omenesti: „Credinta e temelia nadejdii si a dragostei... Caci credinta face neîndoielnic însusi adevarul" (500 de capete, P. G., 1189A).

Nu exista nici o îndoiala ca masura parinteasca, mostenita de la Apostoli, a dragostei fata de oameni si a legaturilor cu ereticii are în întregime un caracter Dumnezeu-omenesc.

Lucrul acesta îl arata de Dumnezeu insuflatele cuvinte ale aceluiasi sfânt: „Eu nu doresc ca ereticii sa patimeasca, nici nu ma bucur de raul lor - fereasca Dumnezeu! - ci mai degraba ma bucur si împreuna ma veselesc de întoarcerea lor; caci ce e mai placut celor credinciosi, decât sa vada adunati împreuna pe copiii cei rataciti ai lui Dumnezeu? Nu scriu nici îndemnându-va sa puneti asprimea înaintea iubirii de oameni - nu as putea sa fiu atât de salbatic - ci rugându-va sa faceti si sa lucrati cele bune pentru toti oamenii cu luare aminte, si cu cercare multa, si facându-va tuturor toate dupa cum are nevoie fiecare de voi. Numai un lucru îl voiesc de la voi: Va rog sa fiti aspri si neîndurati fata de orice ar putea sa ajute la dainuirea credintei lor nebunesti, caci socotesc ura fata de oameni si despartire de dumnezeiasca dragoste ajutorul dat ratacirii ereticesti spre mai mare pierzanie a celor ce se tin de aceasta ratacire" (Epistola 12, P. G., 91, 465C).⁵⁵

* * *

Nazuinta unitatii Bisericii, mult dorita de toata crestinatatea, nu poate fi decât binevenita si binecuvântata de Dumnezeu.

Dar pentru ca aceasta unitate a crestinilor, într-una sfânta, soborniceasca si apostoleasca Biserica, sa corespunda unui scop sfânt si sa se înfaptuiasca dupa voia lui Dumnezeu, ar trebui ca acele Biserici înstrainate si acele comunitati crestine eterodoxe, care ar voi sincer sa ajunga la aceasta realizare, sa adere la dreapta credinta cu o întreaga participare si cu o deplina recunoastere a Adevarului. Biserica Ortodoxa are menirea sacra, cu vreme si fara vreme, sa faca sa fie cunoscut Adevarul dreptei credinte. Dar de dragul unirii Bisericilor nu trebuie ca Biserica Ortodoxa sa ajunga la compromisuri ce i-ar aduce vatamare de credinta.

În aceasta viziune, Biserica-mama întelege sa primeasca pe toti fratii crestini care s-au îndepartat de Biserica Ortodoxa, ca si pe toti necrestinii care ar voi sa se mântuiasca si sa primeasca dreapta credinta.⁵⁶

Din pacate, miscarea ecumenica este contrara acestei viziuni de revenire la dreapta credinta marturisita de cele sapte sinoade ecumenice. Ea doreste o unitate adogmatica, o unitate într-un crez nou potrivit pentru o noua ordine mondiala, o religie sincretista toleranta, care sa ajute la instituirea adorarii lui Lucifer, ca religie a noii ere.⁵⁷

Ecumenismul face parte din planul pentru o noua ordine mondiala. Ecumenismul este dictat de interesele politice pentru crearea unui guvern mondial.

54. Academia Republicii Populare Române, Dictionarul enciclopedic român, vol. II D-J, Editura Politica, Bucuresti, 1964, da urmatoarea definitie cuvântului ecumenic (gr. oikumene „lume, univers"; IST., REL.), care are un caracter universal; investit cu o autoritate ce se extinde asupra întregii biserici crestine (ex. sinod ecumenic). - Miscarea ecumenica, miscare religioasa, aparuta în protestantism la începutul sec. al XX-lea, care urmareste unificarea tuturor bisericilor crestine pe baza unei platforme religioase minime si stabilirea unor contacte strânse între ele.

55. Sf. Justin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul, Petru Voda. 2002, p. 118-120.
56. Mihai Urzica, Biserica si viermii cei neadormiti sau cum lucreaza în lume taina faradelegii, Ed. Anastasia, 1998, p. 224.
57. Pentru amanunte privind miscarea pentru o noua era se pot consulta: Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia si religia viitorului, Ed. Cartea Moldovei, Chisinau, 1995; Damascene Christensen, Father Seraphim Rose His Life and Works, ed. cit.; Bruno Wurtz, New Age, ed. cit.; Bruno Wurtz, Confruntari contemporane pe tema viitorului, Ed. Facla, Timisoara, 1990.