|
|||||||
|
|
|
|||||
|
|
|||||||
3. Rolul cercetarii istorice în formarea duhovniceasca
STUDIEREA istoriei îi este de trebuinta fiecarui crestin în formarea sa duhovniceasca. Slujbele liturgice sunt cel mai comun si la îndemâna mijloc de informare istorica. In cadrul cultului luam cunostinta de evenimente din perioada biblica si din viata Bisericii, prin lecturile biblice si prin sinaxare sau vietile sfintilor.6 Atât Vechiul cât si Noul Testament sunt pline de istorie. Dar nu numai atât, ci chiar întreaga imnografie descrie evenimentele istorice din viata Bisericii. Aceste pagini de istorie formeaza istoria sfânta a Bisericii, care au ca principal rol formarea duhovniceasca a crestinului.
N. Iorga a prins bine aceasta diferenta între „cunostinte" si „ceea ce se desface din aceste cunostinte", adica între date si fapte pe de o parte si interpretare, pe de alta parte. Iorga este de parere ca în istorie trebuie sa primeze „elementul sufletesc", „elementul moral" si „anume adevaruri mari, esentiale, care rasar din cercetarea unor parti din istoria lumii."7
Cercetarea istorica trebuie sa ne întareasca convingerea în puterea de biruinta a binelui si a adevarului. Când te gândesti prin câte a trecut Biserica, realizezi cât de prezenta este purtarea de grija a lui Dumnezeu în istorie. Viata este o lupta pentru pastrarea si transmiterea adevarului din generatie în generatie. Din trecutul zbuciumat al Bisericii, trebuie sa retinem acele învataminte care sa ne permita sa ducem mai departe adevarul de credinta.
Nu ne putem multumi doar cu ce prezinta manualele de istorie, realizate dupa modele scolastice, a caror continut nu dovedeste valoare în formarea duhovniceasca a cititorului.
Cel putin de un secol, lucrarile de istoria Bisericii sunt concepute dupa acelasi tipar, mereu din acelasi punct de vedere scolastic si rationalist.
Credem ca nu exista teolog de buna credinta care sa nu-si dea seama de punctul de vedere îngust din care este prezentata Istoria Bisericii în lucrarile oficiale. Acest fapt se datoreaza trecerii sub tacere a multor evenimente si actiuni de culise, neoficiale, sau a influentelor exercitate de diverse institutii si organizatii ce întreprind actiuni mai mult sau mai putin oculte. Chiar daca sunt neoficiale, un istoric nu poate face abstractie de existenta lor în masura în care ia cunostinta de ele.
In lucrarea de fata ne propunem sa aducem în discutie o seama de fapte si actiuni care în general sunt trecute cu vederea si care releva influente nefaste asupra ortodoxiei, venite din partea diferitelor organizatii protestante, catolice, ecumenice si ale francmasoneriei.
6.
Vietile sfintilor, editie îngrijita de
Arhimandrit Ioanichie Balan, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 12 volume.
Au fost editate între anii 1992-1998.
7.
Aurel Sacerdoteanu, în Introducere la N.
Iorga, Scrieri istorice, vol I, Ed. Albatros,
colectia Lyceum, vol. 99, 1971, p. 14.