|
|||||||
|
|
|
|||||
|
|
|||||||
1. Biserica condamna pacatul
BISERICA
a condamnat mereu pacatul, iar Sfintii Parinti, urmând porunca Bisericii, s-au
dovedit mari aparatori ai moralitatii si ai dreptei credinte.
Dar
nu numai sfintii Parinti, ci fiecare crestin are datoria de a condamna si combate
pacatul. Sa ne oprim câteva clipe asupra acestui subiect si sa încercam a raspunde
la câteva întrebari.
Cine condamna pacatul? Biserica.
Cine îl sanctioneaza pe pacatos? Biserica, prin sfintele canoane. Cum aplica
sanctiunea? Dupa caz, sanctiunea este aplicata de preotul duhovnic, de chiriarh
sau sinod.
Sa facem asadar distinctie între fapta condamnabila
(pacatul), sanctiune (pedeapsa, canon) si aplicarea sanctiunii.
Aplicând
rationamentul de mai sus la subiectul nostru, spunem ca ecumenismul este fapta
condamnabila, sanctiunea este reprezentata de sfintele canoane ale Bisericii,
iar aplicarea sanctiunii revine sinodului.
Ne propunem
sa discutam despre ecumenism si sa dovedim ca este o fapta condamnabila. Asadar,
condamnarea nu ne apartine, întrucât noi încercam doar s-o evidentiem. De asemenea,
aplicarea sanctiunii nu ne priveste pe noi, întrucât este atributul sinodului.
Intentia noastra ramâne aceea de a atrage atentia cititorului crestin asupra pericolului pe care îl reprezinta ecumenismul pentru viata crestina.
Având
în vedere cele de mai sus, consideram tendentioase si patimase afirmatii de
genul: „Cine ataca ecumenismul înseamna ca ataca ierarhul si sinodul, pentru
ca acesta sau acela agreaza actiunile miscarii ecumenice." Sau: „Cine se
pronunta împotriva ecumenismului înseamna ca îi judeca pe ecumenisti."
Dupa aceasta logica îngusta ar rezulta ca a ataca sau condamna
pacatul este tot una cu atacarea sau condamnarea pacatosului.
In
realitate, altceva deranjeaza. Si aceasta s-a întâmplat de când lumea. Poti
comenta faptele oricui, dar mai putin ale sefilor sau superiorilor în general.
Cum ecumenismul este împartasit si promovat
în ortodoxie, în special de catre teologi, este de asteptat reactia negativa
din partea acestora.
Iata de ce astazi, a urma Sfântului
Vasile cel Mare, Sfântului Ioan Gura de Aur, Sfântului Grigorie de Nazianz,
Sfântului Ioan Damaschin, Sfântului Maxim Marturisitorul, Sfântului Teodor Studitul
si altora asemenea în lupta lor cu pacatul si pentru apararea dreptei credinte
pare inacceptabil multor ierarhi si teologi ecumenisti.
Desi n-o afirma direct, ei se comporta ca si cum ar fi infailibili.